Îl ai sau nu-l ai, asta ține, cred eu, de nivelul de educație la care ai ajuns, de felul în care reușești să adaugi, ca un condiment prețios, bunul-simț la cunoștințele și abilitățile dobândite la volan.
Lipsa condimentului face ca ciorba rutieră să fie fadă, cu tot felul de tâmpiți înfierbântați prinși în mișcarea browniană.
Eu nu zic că îl am, dar măcar încerc să întorc binele care mi-a fost făcut atunci când eram la necaz. Când cineva mi-a dat doi litri de benzină la preț de cinci, dar măcar am reușit să mă târăsc până la prima benzinărie, sau când altcineva mi-a dat curent de la bateria lui.
Mă deplasam cu autoturismul Sharan pe un drum european. Nu spun care drum, că dacă află unii cât de departe de casă pleci, le vine ideea să ți-o spargă. Regulamentar, fiindcă amenda e mare, ascultând teatru radiofonic pe Radio România Cultural. Tocmai când protagonistul își luase inima în dinți și-i spunea fetei Maria Petrovna, vă iubesc, observ că de pe marginea drumului un șofer îmi făcea semne disperate cu ambele mâini, de ziceai că vrea să-mi bage degetele în ochi prin parbriz. Mașina era un BMW destul de nou și avea luminile de avarii pornite, ceea ce nu vezi prea des. Se spun multe despre șoferii posesori de BMW, că ar fi nesimțiți în trafic și nu ar respecta regulile, dar despre mașina în sine nu auzi des că s-ar defecta. Ba mai mult, vă jur că omulețul ăsta nu părea vreun cocalar, ci mai degrabă un corporatist sadea, cu sacou, cămășuță și șosete la pantofi, fapt care m-a convins să opresc.
Foarte politicos, tipul mi-a spus că mașina nu mai vrea să pornească și m-a rugat să îl tractez opt kilometri până în primul oraș, parcă știind că Sharan fără șufă de tractare nu există. Ușurel, fără mișcări bruște, am prins demaraj, trăgând după mine vreo patruzeci de mii de euro. La un moment dat, când mergeam cu viteza constantă de șaizeci la oră, observ că cineva din spate îmi face fleșuri. Prima reacție a fost să mă retrag pe banda din dreapta, să treacă ăsta grăbitul, apoi am realizat că eram deja pe banda respectivă și că în spate era cel pe care îl tractam.
Opresc, cobor și îl întreb direct, cu superioritatea omului de care ai nevoie: băi, tu chiar ești tâmpit? Vrei să mă depășești deși eu te trag după mine? Omul și-a cerut scuze și mi-a explicat că nu te poți abține de la a face asta atunci când ai BMW, iar ca să mă conving a insistat să facem schimb de locuri. Nu e vina lor. Am rezistat fix un minut până am început să dau fleșuri fraierului cu Sharan din fața mea. Melcule, stai acasă, că încurci circulația!