Nu stiu sa ma joc cu foaia de hirtie. O mizgalesc la serviciu cu pixuri albastre si rosii, o dau de la dreapta spre stinga cind citesc vreo carte. Mai stiu sa fac insemnari pe post-it-uri galbene, sa cumpar servetele stravezii si parfumate, sa ambalez stingaci cadouri, sa tapetez un raft din dulapul cu haine, sa dau CTRL+P. Cind ma enervez, mi se pare inutila, o string in pumn si o arunc la cos.
Daca m-ar vedea, Carlo Giovani s-ar strecura tiptil si-ar recupera cocolosul, ar trebalui febril o vreme si-apoi mi-ar arata un batrinel simpatic in baston, cu mina-n sold si zimbetul pina la urechi. In miinile lui, hirtia se transforma in personaje nevisate, de la jaguari la pinda si tucani pina la samurai si hip-hopperi.
Mie imi aduce aminte de o revista ungureasca pe care o cumparam de la chioscuri dupa ’90, cu un urs portocaliu si-un ciine albastru, lucioasa si viu colorata, din care nu intelegeam, evident, nimic. Imi placea insa ca undeva, la mijloc, exista o sectiune pentru cele doua „miini dibace” care mie imi lipseau din plin: decupai, pliai pe linia punctata, foloseai nitel lipici la borcan pentru marginile indoite si, daca urmai intocmai instructiunile, aveai dinaintea ochilor, intr-un final, un autobuz de scoala din carton.
Cele mai cool jucarii vazute vreodata
Carlo Giovani (http://carlogiovani.com), artist si ilustrator brazilian, are un milion de idei pe care le pune pe hirtie, pe desktop, pe haine – practic, pe tot ce atinge. Nici legumele nu le curata ca tot omul, in panglici ondulate, ci transforma o vinata intr-o vacuta, un dovlecel intr-o pasare. Sustine ca ii place sa imbine diferite medii si tehnici, pentru a crea noi moduri de a interpreta ideile.
La virsta la care ar fi trebuit sa joace fotbal pe-afara, Carlo s-a apucat de desenat. „Am inceput sa desenez serios destul de devreme, pe la 11 ani. Atunci am ilustrat o carte care se numea Dream si care facea parte dintr-o serie de volume scrise si ilustrate de copii. De mic stiu ca desenam mereu ceva sau nascoceam cite un obiect ciudat din lemn si hirtie, dar acum descopeream ca puteam sa cistig bani facind ceva doar din placere!”, povesteste el intr-un interviu pentru „Earz Magazine”.
Nu s-a ferit nici de lut, dar nici de piesele de lego. A facut postere, tricouri, desene animate si ilustratii pentru reviste. Dupa o vreme, si-a deschis propria agentie. Oamenii vin si-i cer sa „le faca” ceva. Cind termina, sint probabil la fel de fericiti precum eram eu cind vedeam ca avioanele tatei chiar zboara.
Cel mai mare succes il au omuletii lui de hirtie, buni deopotriva pentru colectionat si pentru depozitat pliculete de ceai sau maruntisuri. „Cred ca asta se intimpla fiindca atunci cind lucrez cu hirtia incerc sa redau o oarecare nostalgie. Cumva ceea ce simtim cind gasim o jucarie veche la un tirg de antichitati. In plus, cred ca designul meu e foarte simplu, usor de inteles chiar si de catre cei care nu stiu nimic despre arta sau design.”
Inspiratie gaseste peste tot. Inclusiv pe strada. „Brazilia se confrunta cu probleme sociale grave, iar strazile reprezinta, pentru multi artisti, unicul spatiu de creatie si expresie. Din fericire, lucrurile incep sa se schimbe, iar unele miscari artistice se dezvolta tot mai mult si incep sa fie recunoscute in lume. Ceea ce este foarte important”, crede Carlo Giovani. A lucrat, printre altele, pentru „New York Times”, Nike si MTV. In „Playboy”, a ilustrat o poveste scrisa de Chuck Palahniuk. Cind va fi tatic, va face cele mai cool jucarii vazute vreodata.