În 2014, marele star hollywoodian, care tocmai ne-a părăsit la vârsta de 103 ani, își comenta filmografia într-un articol pentru „The Huffington Post“. „În 70 de ani de carieră“, scria Kirk Douglas, „am turnat în jur de 90 de filme. Le-am uitat aproape pe toate, la fel ca și publicul. Sunt însă câteva de care sunt deosebit de mândru și am să vă vorbesc despre ele“.
The Strange Love of Martha Ivers/ Dragoste ciudată (1946)
„Primul meu film, un noir realizat pentru Paramount. Nu îmi dorisem decât să fiu un actor de teatru la New York, dar asta era o carieră precară pentru un om care trebuia să întrețină o familie. Nu am putut să refuz însă un film cu Barbara Stanwyck și Van Heflin. În plus, mi se oferiseră mai mulți bani decât puteam să câștig pe Broadway“, scrie Kirk Douglas. Actorul își amintește apoi cum s-a făcut de râs când a învățat din greșeală replicile altui personaj și cum, mai apoi, i s-a făcut rău când a trebuit să fumeze o țigară, el fiind nefumător. „Am devenit actor de film de nevoie și, în scurt timp, primeam de lucru regulat la Hollywood și, de asemenea, fumam patru pachete de țigări pe zi“, scrie Douglas.
Champion/ Campionul (1949)
„Campionul a fost un punct de cotitură în cariera mea. Am renunțat la o mare producție la MGM, The Great Sinner, cu mari vedete precum Ava Gardner, Gregory Peck și Lionel Barrymore, pentru a juca într-un mic film independent despre un boxeur nu prea simpatic, realizat de tineri necunoscuți – producătorul Stanley Kramer, scenaristul Carl Foreman și regizorul Mark Robson. Agentul meu nu era deloc fericit. Cum nu doream dublură, m-am antrenat din greu cu un fost campion, Mushy Callahan. Campionul mi-a adus o nominalizare la Oscar și m-a făcut un star. Iar The Great Sinner? Un eșec.“
Ace in the Hole (1951)
„Evident, am jucat din nou un ticălos oportunist în filmul lui Billy Wilder. Într-o scenă trebuia să o sugrum pe Jan Sterling. I-am spus să mă atenționeze dacă devin prea dur. I-am dat drumul abia când s-a învinețit la față și aproape a leșinat. «De ce nu m-ai oprit?», am întrebat-o. «Nu puteam, mă sugrumai», mi-a zis ea.“
The Bad and the Beautiful/ Bestia și frumoasa (1952)
„Am avut noroc că Clark Gable a refuzat rolul, fiindcă mi-a adus a doua nominalizare la Oscar“, scrie Douglas. El spune cum a aflat povestea lui Francis X. Bushman, o mare vedetă din perioada filmului mut a cărui carieră a fost distrusă după ce l-a făcut pe mogulul Louis B. Mayer să aștepte câteva minute. „Povestea lui Bushman“, spune Douglas, „mi-a fost foarte utilă pentru a crea personajul egoist și fără scrupule pe care îl interpretam, un alt antierou. Eram bun în astfel de roluri“.
Un acte d’amour/ Act de iubire (1953)
„Nu știu dacă e un mare film, dar pentru mine este foarte important, pentru că astfel am întâlnit-o pe Anne Buydens, care mi-a fost soție aproape 60 de ani. Eu o doream, dar ea nu voia să devină cea mai recentă cucerire a unui star de cinema. Când am apărut însă la un spectacol de caritate în Paris, curățând mizeria lăsate de elefanți, dar îmbrăcat în smoking, Anne a fost teribil de amuzată și atunci am știut că am cucerit-o.“
20.000 de leghe sub mări (1954)
„Filmam șase zile pe săptămână, așa că sâmbătă, la finalul zilei, am zburat cu Anne la Vegas, ne-am căsătorit, am văzut un spectacol de Sinatra și am revenit la muncă. În film am cântat la banjo melodia Gotta Whale of a Tale care a devenit un succes mai mare decât ultima piesă a lui Sinatra, chestie cu care l-am tachinat ani de zile. A devenit și cântecul preferat pentru mine și copiii mei.“
Lust for Life/ Van Gogh (1956)
„M-am implicat atât de mult în viața lui Van Gogh, pe care îl interpretam, încât îmi era foarte greu să revin la realitate. Uneori îmi atingeam urechea, să văd dacă o mai am.“
Paths of Glory/ Cărările gloriei (1957)
„Văzusem un film al unui tânăr regizor numit Stanley Kubrick și l-am contactat, să văd ce alte proiecte are. Mi-a propus Paths of Glory, care mi-a plăcut deși știam că nu va fi un succes comercial. (…) Am avut dreptate, nu a avut încasări, dar a fost un succes de critică. Am descoperit că Stanley este incredibil de talentat, dar extrem de dificil. Și, când a primit un buget sporit și un salariu mai mare pentru Spartacus, a devenit de două ori mai dificil. Dar ce talent!“
Spartacus (1960)
„A fost un film foarte greu de realizat și am fost crucificat nu numai pe ecran, ci și în viața reală, pentru că m-am folosit de cartea lui Howard Fast, un comunist, și că am lăsat pe generic numele scenaristului Donald Trumbo, aflat pe «lista neagră» atunci. Publicul însă ne-a susținut, inclusiv președintele Kennedy, care a lăudat filmul.“
Lonely Are the Brave/ Călărețul singuratic (1962)
„Este filmul meu preferat. Îmi place tema aceasta, a individului zdrobit de societate. Filmările în Albuquerque au fost foarte grele – la mare înălțime, cu zăpadă, ceață și o ploaie de gheață în plin mai. Nu mă înțelegeam nici cu regizorul. Cel mai bun partener la acest film mi-a fost calul, Whisky. El cel puțin nu putea să-mi răspundă.“
Seven Days in May/ Șapte zile în mai (1964)
„Am fost avertizat că filmul e riscant, fiindcă prezintă o tentativă de puci în Statele Unite. Dar președintele Kennedy mi-a explicat vreme de 20 de minute de ce ar fi un film bun. (…) Aveam nevoie de o scenă în care trebuia să intru în Pentagon și am filmat-o clandestin, cu camerele ascunse într-o dubiță ascunsă în parcarea Pentagonului. Eram îmbrăcat în uniformă de colonel, iar soldatul de gardă m-a salutat fără să își dea seama cine sunt.“