Nominalizat la Oscarul pentru cel mai bun film internațional, Mizerabilii/ Les Misérables, lungmetrajul de debut al francezului Ladj Ly, ajunge (prin distribuitorul Independența Film) în cinematografele din România în 24 ianuarie, cu puțin înaintea Oscarurilor din 9 februarie 2020.
Filmul a luat anul trecut Premiul Juriului la Cannes, unde s-a vorbit despre el ca despre un fenomen. E forțat, dar explicabil. Filmul nu e important ca realizare artistică, cât prin relevanța lui socială și politică. Lady Ly s-a născut în Montfermeil, suburbia pariziană unde și-a plasat și Victor Hugo romanul Mizerabilii. A fost – și e – un enfant du foubourg, a cărui pasiune pentru cinema i-a fost trezită (ce șansă!) în cadrul unui club de film organizat de niște entuziaști. A început prin a face scurtmetraje, pe urmă a trecut la documentare. Acesta e primul lui lungmetraj de ficțiune și e de fapt bazat pe scurtmetrajul cu același titlu din 2018, care a fost nominalizat la Premiile César. Filmul se hrănește din revoltele sociale din Paris din 2005, pe care Ly le-a filmat în Montfermeil și pe care le-a inclus și în documentarul 365 jours à Clichy-Montfermeil.
Ce s-a întâmplat în 2005? În octombrie și noiembrie 2005 au avut loc proteste mai ales ale locuitorilor africani din mai multe suburbii pariziene, cauzate de moartea accidentală a doi tineri de culoare urmăriți de poliție. Tragedia a făcut să sară capacul nemulțumirii sociale care mocnea în societatea franceză. S-a instituit stare de urgență timp de trei săptămâni, peste 2.760 de oameni au fost arestați, peste 8.000 de mașini au fost distruse (spune Wikipedia).
Inspirându-se din aceste revolte, care nu au limpezit nici pe departe problema socială a imigranților de culoare din Franța, Ladj Ly a scris împreună cu Giordano Gederlini și Alexis Manenti (care și joacă în film, e unul din polițiștii eroi principali) o poveste care e veridică fără a fi reală și pe care a filmat-o cu ajutorul câtorva actori profesioniști pe lângă care a antrenat foarte mulți rezidenți din Montfermeil, filmând chiar acolo.
Rezultatul acestui melanj între ficțiune și documentar are plusurile și minusurile lui, cauzate de lipsa de experiență în lungmetrajul de ficțiune a acestui om simplu, pasionat și responsabil care n-are vreo facultate de film la bază, ci propria lui experiență de viață. E fiul unui cuplu din Mali, care a venit în Franța pentru o viață mai bună și care a eșuat în Montfermeil, unde diferențele dintre imigranți și francezii pur-sânge sunt, o spune filmul, aproape iremediabile, fiind perpetuate de atitudinea poliției, care comite abuz după abuz sub pretextul că încearcă să mențină ordinea.
Ladj Ly e foarte bun documentarist și știe să filmeze lumea pe care o cunoaște atât de bine, dar nu știe să lucreze cu actorii profesioniști – de aici multe scene în care interpretarea lor e stridentă. Nu a putut nici să construiască împreună cu cei doi coscenariști o poveste al cărei catharsis – momentul de revoltă în care mai mulți polițiști nu sunt, inexplicabil, în stare să țină piept unor adolescenți – să fie credibil dramaturgic. De aceea catharsisul răsuflă ca o minge spartă.
Ladj Ly e un luptător, iar lupta lui pentru a da voce alor lui impresionează și te poate face să treci cu vederea naturalețea căutată a scenelor din secția de poliție. Poate că cei care consideră că aceste scene chiar sunt naturale au apreciat și spoiala de autenticitate din Polisse (de Maïwenn, alt film francez care a luat tot Premiul Juriului la Cannes, dar în 2011). Sau n-au văzut nici un film de Mungiu, Puiu sau Muntean. Dar Mizerabilii te poate atinge prin chiar tema lui. Cel mai bun moment al lui e, poate, începutul, când realizezi cât de mulți din miile de oameni care se bucurau pe străzi de victoria naționalei Franței erau oameni de culoare, imigranți.
Mizerabilii e un film care își enunță concluzia din primul cadru, iar concluzia e sumbră: societatea e atât de divizată și atât de incapabilă să asimileze imigranții și generația a doua a lor, inegalitățile sociale și etnice sunt atât de profunde, încât mizerabilii (de toate felurile) sunt condamnați să rămână mizerabili.
Mizerabilii/ Les Misérables – de Ladj Ly, cu Damien Bonnard, Alexis Manenti, Djibril Zonga, Issa Percia