Știu că limba se schimbă, că nu mai vorbim româna care se vorbea acum o sută de ani și nici măcar pe cea care se vorbea acum douăzeci de ani, dar tot mă crispez când aud câte o inovație lingvistică sucită, care ia avânt și prinde rădăcini în vorbirea curentă.
Și nu-s vreun purist, vorbesc și scriu și eu cu englezismele de rigoare, așa cum în urmă cu o sută de ani se vorbea și se scria cu franțuzismele de rigoare – dar am, presupun, idiosincraziile mele lexicale și, ca să nu mă acuz singur de conservatorism, încerc să mi le justific, ca să-mi salvez imaginea (save face).
De exemplu, mă râcâie la urechi sintagma „piele ecologică“. Nu că n-aș ști ce înseamnă, ci din cauza absurdității ei vădite. Cum adică piele ecologică? Materialul ăsta îl găsești de obicei pus în opoziție cu pielea naturală, care, din câte se înțelege de aici, nu e ecologică, animalele nu au piele ecologică, ci altfel, nu știu cum, poate poluantă, poate generatoare de schimbări climatice, poate c-ar fi mai bine să scăpăm de ele. Așadar, trăiască pielea ecologică. Care e de fapt un material sintetic, așa că parcă forțăm un pic sensul cuvântului „ecologic“. În același fel, am putea numi margarina „unt ecologic“, mașinile cu motor pe benzină/motorină „cai ecologici“, gazonul sintetic – „iarbă ecologică“, spre deosebire de iarba naturală,
ne-ecologică. Dar adevărul e că pielea ecologică nu e deloc ecologică. Și, ca să fiu chițibușar până la capăt, nici piele nu e. E un fel de denumire comercială care își are originea în mentalul de tip orwellian, cel cu „Războiul este pace, libertatea este sclavie“. Noroc că e un orwellianism benign.
În schimb, nu am înțeles niciodată ce înseamnă și cum se folosește în limba română adjectivul/ adverbul „proactiv“. Azi o mulțime de oameni sunt proactivi și CV-urile de angajare duduie de proactivitate. Toți au atitudini proactive, se simt proactivi, îi caracterizează spiritul proactiv. Dar ce-o fi abilitatea asta zău că nu m-am lămurit. În Marele Dicționar de Neologisme (2000) este definită așa: „care are efect asupra altui lucru“. În engleză însă are un sens mai dinamic, mai apetisant: „care acționează în avans pentru a preîntâmpina sau soluționa o dificultate anticipată“. Oricum ar fi, tot nu se potrivește nicidecum la contexte. La prima vedere, s-ar descifra mai degrabă conform unor stereotipuri locale: proactiv este cel care e de acord cu cei care sunt activi, dar asta nu înseamnă neapărat că vrea să li se alăture. Le va aplauda întotdeauna de pe margine, proactiv, activitatea lor activă. Și-apoi cuvântul sună bine, e corporatist, e proactiv, e păcat să nu-l folosești în ziua de azi.
Nu știu ce să zic despre expresiile construite cu „e despre…“, care în limbajul activist de astăzi parcă și-au pierdut firescul. Odinioară ziceam „Cântecul ăsta e despre flori“. Azi zicem despre nu știu ce proiect social sau plan personal de viață că „e despre“ excluziune, „e despre“ alegeri, „e despre“ cum se face nu știu ce. Un slogan comercial spune că lumea companiei implicate „e despre oameni“. Lumea e despre oameni. Bravo, așa să și rămână.
Nici construcțiile cu „iubesc să…“ nu mai sunt ce-au fost, atâta cât au fost. Azi oamenii iubesc să facă shopping, iubesc să socializeze (de fapt socializează ca să iubească, dar sunt eu cârcotaș), iubesc să mănânce spaghetele nu știu care, iubesc să se spele. Odinioară doar le plăceau lucrurile astea, dar de-acum se trăiește mai intens, mai extatic, totul e iubire. Iubim să facem cumpărături, iubim să ieșim la grătare și iubim să luăm credite cu dobânzi mici. Iubirea e o taină foarte mare.
În fine, zilele trecute am auzit pe tramvai o discuție între două doamne. După subiectele pe care le comentau, mi-am dat seama că sunt profesoare – și încă foarte dedicate profesiei lor. Numai că din toată discuția lor serioasă mie mi-a rămas în minte doar o întrebare rostită de una dintre ele cu un aer grav: „Dar cu bulingul ce facem?“. Mi-au trebuit câteva secunde până să pricep, fiindcă, oricât de greu ar fi de tradus termenul ăsta păcătos, dacă îl adaptezi așa la limba română, sună mai frivol decât e cazul. Așadar, cu bulingul ce facem?