Articol în versuri de Bobi Dumitraș
Mi se-ntâmplă câteodată prin timpane să-mi răzbată
Niște chestii care sună de parcă se țin de mână
Tropotind și dând năvală prin ciocan și nicovală
Pe scăriță și prin ceară, dinăuntru spre afară.
Și nu-s flori de primăvară!
Sunt cuvinte ruginite, nu de drag căsătorite,
Adunate în perechi ca niște șosete vechi
Și lăsate spre uitare prin unghere și sertare
Rime vechi, nefolosite, care brusc sunt răzvrătite
Și se cer dezauzite.
Eu le înțeleg frustrarea și mă jur că nu uitarea
Nu le face loc în text. Eu de fapt caut pretext,
Mă prefac că nu le-aud, fiindcă nu vreau să includ
Printre cești de porțelan elefantul african.
Sau printre perle un bolovan.
Dacă stilul meu poetic vi se pare prea ermetic
Și din strofele de sus nu ați prins ce-aveam de spus
Mă exprim acum mai clar, să se dea și la ziar:
Unele cuvinte îmi pare că-s urate din născare.
Rima lor nu place. Doare.
Dar, nevrând să par că-s snob sau, vezi Doamne, logofob
Sau că scriu să mă dau mare, iaca exemplificare.
Vă descriu acum, copii, strada mea din suburbii
Cu un amestec de parole parcă-s varză cu fasole.
Strada mea din Valea Adâncă e cu Nucilor vecină
Ea începe la un capăt și la cel’lalt se termină
Dintr-o parte zici că-i pantă, din cealaltă zici că-i rampă
E ușor la coborâre. Când o urci faci sigur crampă.
Nici măcar nu șerpuiește, e ca rigla de la școală
Și-încă din trecute vremuri se numește Principală
Au înfipt în ea fundacuri și alei și ulicioare
Dar doar una-i Principala, restul sunt inferioare!
Doar a mea e asfaltată, restul colcăie-n noroi
Chiar pot spune că Purcica s-a mutat în sat la noi
Mai ales că toții sătenii au privirea sceptică
Când se-apropie vidanja de vreo fosă septică.
De o parte și de altă oameni locuiesc în case
După gusturi și bugete, mai urâte, mai frumoase.
Fiecare-și știe bine gardul, curtea și hotarul,
Fiindcă sunt cuprinse-n schița de-a semnat-o și primarul.
Nu-s probleme. Ba e una. Și e una chiar nasoală.
E legată strâns de faptul că motanul n-are școală
Și pe timp de-mperechere sare gardul la vecini,
Iar vecinii sar de funduri, parc-ar fi căzut în spini
Că ce caută la mine lighioana ta turbată?
Fifi a noastră e de rasă, dac-o lasă-nsărcinată?
Toată ziua umbli creanga, treaba ta unde te duci
Dar motanul ăsta negru, de ce, dom’le, nu-l educi?
Eu zâmbesc pe sub mustață și-i răspund c-un pic de fală
Fiindcă na, el stă pe Bazei, iar eu stau pe Principală:
Gata, mâine-mi iau ruletă și prăjină și balastru
Și-l învăț pe ginerică topometrie și cadastru.
Un comentariu
Da, fain băiat!