El a format publicul: nu taranul indirjit pe lotul lui de pamint si dind cu sapa-n cap oricui l-ar fi incalcat, nici muncitorul de prima generatie care abia cu scolarizarea progeniturii a inceput sa perceapa educatia, stiintele, artele, nici intelectualul famelic ori hiperadaptat, violent contestatar sau aparator, dupa caz, al establishment-ului.
Nici preotul, evident; poate profesorul umanist despre care vorbeam, el insusi o varietate de burghez, asa cum vedem in romanele realiste ale lui Rebreanu.
Burghezii au fost cei care au mers la teatru si au cerut fie adaptari ale unor piese frantuzesti, fie productiuni originale ale teatrului national. Burghezii au intrat in galeriile de arta si au achizitionat tablouri pe care le-au agatat, cu mindrie de proprietar, prin casele si vilele lor. Burghezii au citit cartile scriitorilor nostri si, in multe rinduri, le-au si sponsorizat aparitia. Aceasta burghezie ironizata subtire si batjocorita gros a asigurat consumul cultural si cadrul contractual fara de care nu poate fi conceputa o viata artistica normala. Deoarece, in pofida tuturor parabolelor subtile si referintelor directe la obtuzitatea burtaverzimii, creatorului roman i s-a parut firesc sa aiba, el insusi, asteptari si chiar reflexe burgheze. Rareori l-am vazut renuntind la beneficiile materiale de pe urma activitatii lui – nu-i asa? – artistice; nu i-au displacut citusi de putin contractele avantajoase de editare si traducere; si s-a aratat literalmente revoltat atunci cind cineva l-a plagiat sau l-a preluat fara copyright. Sarind ca ars, a devenit deodata foarte legalist si cit se poate de burghez…
Spuneti-mi cu mina pe inima: chiar nu va intereseaza ca arta pe care o faceti sa circule si sa se vinda, sa ajunga la un public cit mai larg, nu numai la unul elitist, sa va aduca beneficii pe termen mediu si lung, sa va asigure independenta financiara? Chiar nu dati doi bani pe modul in care este primita cartea sau pictura voastra, piesa de teatru, opera la care ati trudit? Calitatea ei de produs cultural va lasa indiferenti? Daca da, inseamna ca sinteti niste spirite alese, rare, frati buni cu printul Miskin al lui Dostoievski; sau comunisti adevarati, care nu au un sentiment de proprietate nici macar asupra operei lor.
Dar in cazul contrar nu faceti decit sa pasiti in urma burgheziei pe care o dispretuiti. Profitati, orice ati zice, de legile si contractele ei, de garantarea, asigurarea si apararea in instanta a unor drepturi (de autor, de mostenitor, de editor… ) pe care, intr-o tara civilizata, nimeni nu le poate incalca decit cu riscul de a plati pentru asta. Nu merg pina acolo incit sa va numesc burghezi. Ceea ce pentru mine e un blazon pentru dumneavoastra poate sa fie o jignire.
Vreau doar sa recunoasteti un lucru: ca, dincolo de tiradele idealiste si de reflectiile filosofice pe deasupra contingentului, in forul interior al fiecaruia dintre voi se ascunde un mic-burghez, cu papucii si cardul lui, care a supravietuit eroic socialismului nostru.