Izolați la domiciliu, regizorii ruși își pun imaginația la bătaie pentru a continua să realizeze filme.
De la începutul izolării, impusă de Moscova la sfârșitul lunii martie, Andrei Koncealovski și-a găsit un nou proiect de film pe care să îl realizeze în aceste condiții. Săptămânal, el stă pe canapea și pune o serie de întrebări celor 418.000 de abonați ai paginii lui de Facebook. Aceștia își filmează răspunsurile pe care le trimit apoi cunoscutului regizor. Noul proiect al lui Koncealovski se numește Carantină rusească și este un film pe care cineastul în vârstă de 82 de ani, de mai multe ori laureat al festivalurilor de la Cannes și Veneția, îl compune din miile de mesaje video și poze trimise de fani.
Toate aceste mesaje arată felul în care rușii trec prin această perioadă de pandemie, închiși în case. „Fiecare nație are maniera ei de a aborda criza, filmul nostru va arăta un mozaic al caracterului rus“, explică Andrei Koncealovski. La ruși, spune el, „sentimentele domină rațiunea și au o atitudine foarte aparte față de lege, dovedită istoric“.
În acest timp, alt regizor rus de succes internațional, Timur Bekmambetov, lucrează la o serie de scurtmetraje de ficțiune, dar și documentare, în screenlife, un procedeu prin care filmul se derulează pe un ecran de calculator sau de mobil. „Trăim astăzi mai mult în aceste ecrane decât în viața reală. Acolo ne îndrăgostim, ne supărăm, ne găsim o slujbă, o pierdem și înțelegem cine suntem“, explică Bekmambetov.
Proiectul lui poartă numele de Povești din carantină, iar primul episod, Telemunca, prezintă, cu actori profesioniști, o videoconferință care o ia razna. „Izolarea“, crede Bekmambetov, „accelerează folosirea unui nou limbaj audiovizual. Cinemaul tradițional, suspendat de criză, este depășit: nu mai vrem filme despre jafuri de bănci în era plăților electronice sau declarații de dragoste sub balcon în epoca rețelelor sociale“.