Ultimele pagini de jurnal din această primă parte a pandemiei.
Vineri, 12 iunie
Încă o idee de comentariu unic pentru Facebook: ceva a fost.
Ce a vrut de fapt să spună ambasadorul Rusiei la București: în Rusia toată lumea care e de acord cu pozițiile oficiale e liberă să spună asta.
Să visăm la o lume încorsetată de regulile distanțării sociale, în care bărbați, femei și copii rezistă jucând frenetic #JoculDragostei pe la terase, strigând unii la alții: albul sau negrul, Marica sau prosopul, Nelu Lupu sau Prea Sfințitul Pimen, dimineața sau seara, Black Beauty sau Lassie, Heidi, fetița munților sau Alice în Țara Minunilor, Cheloo sau Ombladon, izmene sau pălărie, Șică Orban sau Mihăiță Piticu? Nu utopia pe care ne-o dorim, dar utopia pe care o merităm.
Uite de-aia nu e bine să exagerezi nici cu dreapta, dar nici cu stânga la laudatio-ul în cerc.
Dacă prostia era comorbiditate, rămâneam fără sapienși. Dar, nefiind, n-am rămas, așa că nu vă fie frică: până la asteroid se merge, totuși, înainte.
Pont: de cum apare domnule, ce se întâmplă, să vă spun eu – poți să fii sigur că o să auzi doar bălării sau o salbă de banalități. Preferatele mele sunt: totul pleacă de la mentalitate și trebuie să aducem în discuție sistemul educațional. Îmi place să combat aceste argumente cu nemuritorul, imbatabilul depinde.
Așa cum există visul american (prost vis) și plăcinta americană (proastă plăcintă), există desigur și prostia americană (la fel cum există visul bulgăresc, plăcinta bulgărească și prostia bulgărească). Ce mă uimește pe mine la prostia americană e că Trump, care e un escroc detectabil și de pe Lună, un vânzător de Biblii false și leacuri universale în fața mulțimilor de gură-cască din Midwest, pur și simplu un escroc arhetipal, n-a fost recunoscut ca atare. Nu e ca și cum n-ar arăta ca un personaj negativ din orice film prost de la Hollywood. Eh, faptul că plăvanul portocaliu a putut să treacă drept altceva decât ceea ce se vede de pe Lună că e dă totuși prostiei americane o grandoare inegalabilă.
Nimeni: nimic. Dar țin să precizez această informație care mi se pare frumoasă de la sine: pe mama celui care avea să devină Muhammad Ali o chema Odessa. Dar i se spunea Mamma Bird.
Odessa era un nume moștenit de generații, de pe vremea sclaviei, Mamma Bird era cum voia să i spună de fapt. Iar doamna Odessa/ Mamma Bird a dat naștere unui om mare, curajos și rar, care și-a împlinit destinul. Ceea ce vrea să spună autorul e că viața, dacă nu ar avea atât de multe nuanțe și culori, ar fi, totuși, îngrozitor de săracă, dacă nu inutilă.
Nici nu vreau să mă gândesc ce o să fie când și-o da seama sapiensul, de toate culorile, sexele, orientările sexuale, religiile și convingerile politice, că istoria sapiensului este, când te uiți mai atent la ea, o salbă de crime, nedreptăți, abuzuri, escrocherii, exploatări, mari mizerii, meschinării și câteva excepții. O să vină, vai, ca o surpriză colosală.
Joi, 11 iunie
E frumos că noile generații de derbedei vor avea școala vieții făcută pe Zoom.
Am auzit că Bobiță Dylan n-are astâmpăr și acum vrea să scoată șlagărul Blowin’ in the wind of change.
Miercuri, 10 iunie
Veștile proaste nu mai prididesc: se interzice și filmul Balanța, unde se punctează că ăl mai prost om din lume e americanul.
Caut în fiecare zi prin ziare dacă nu apare o harfă cu un pârș de alun și un impiegat de mișcare. Omenirea merită o harfă cu un pârș de alun și un impiegat de mișcare, dar uite că nu apare. De ce ne perpelești, pârșule? De ce nu dai drumul la harfă, impiegatule?
Încă o idee de comentariu unic pentru Facebook, ideal în polemici: Interesele poartă fesele.
Forța unui act de cenzură nu stă în a interzice, a arde, a distruge (toate acestea sunt ineficiente), ci în a face să nu mai conteze. Iar aici piața însăși dă strălucite exemple de ce înseamnă domnia gloatelor. Vor fi în continuare vremuri interesante, deși stupide, în societatea sapienșilor.
Idee de comentariu unic pe Facebook, pentru distanțare socială: să fie sănătoși.
Marți, 9 iunie
Dacă îi scoți de la laudatio-n cerc rămânem, păcatele noastre, și fără vechea „elită“ intelectuală, și fără asta nouă, care are totuși parfumul prostiei cu moft global, e altceva.