Cazul George Floyd a provocat lunile trecute revolte și demonstrații care la un moment dat păreau nu doar să schimbe lumea, ci chiar să declanșeze o revoluție, o nouă revoluție americană – o revoluție a dezmoșteniților sorții, a victimelor rasismului și sărăciei.
O revoluție cum n-a mai fost demult și care, la o adică, se putea răspândi în toată lumea. De ce nu, de vreme ce America, adică Statele Unite, reprezintă de multă vreme modelul urmat și copiat la nivel planetar? Așadar, cum zic unii, am putea să ne așteptăm la o revoluție a noilor dezmoșteniți împotriva lumii rapace a celor bogați și puternici, care îi oprimă rasial, social sau oricum pe cei săraci și slabi.
Totuși nu știu. Semnele și semnalele, atâtea câte sunt, par contradictorii. Și nu mă gândesc aici la excese de zel și avânt reformator precum cele care au dus la dărâmarea statuii lui Cervantes, fost sclav și veșnic scriitor, ca simbol al rasismului și sclavagismului. În schimb, mintea mă duce la o primă și, aparent, salutară reacție a celor de la HBO Max, care la începutul lunii iunie au retras de la difuzare filmul Pe aripile vântului, din pricina viziunii sale deformate asupra relațiilor rasiale din Sudul american în anii Războiului de Secesiune. Reacțiile pro și contra de după anunțul făcut de marea companie de distribuție WarnerMedia au ținut atenția publicului trează, iar precizarea HBO Max că nu e vorba de cenzură, ci de o retragere temporară, pentru o necesară contextualizare istorică, au stârnit alte discuții. Și, într-adevăr, după două săptămâni filmul a fost readus în rețeaua de streaming, cu un discurs introductiv lămuritor despre statutul negrilor în epocă, despre viziunea edulcorată a peliculei și așa mai departe. Un fel de disclaimer for dummies, avertisment pentru tonți, fiindcă nu cred că sunt prea mulți americani care să nu aibă habar despre acea epocă istorică și realitățile ei. (Și, într-o paranteză cinică, bănuiesc că dacă luați la întâmplare câteva mii de oameni – care să nu fie activiști ideologici – și îi întrebați despre subiectul și problemele istorice și sociale din Pe aripile vântului, i-ați putea număra pe degetele de la o mână pe cei care vor pomeni de rasism și sclavie.)
Altfel, n-aș putea spune că ceea ce au făcut responsabilii de la HBO Max e greșit. Dimpotrivă. Au sesizat o problemă sensibilă, care devenise brusc acută, și s-au gândit să se implice și ei în corectarea greșelilor trecutului și în trezirea conștiinței democratice. N-au retras cu totul de la difuzare filmul: va fi prezentând el o imagine eronată, edulcorată și albocentristă asupra relațiilor interrasiale din Sudul american, dar e totuși unul dintre cele mai populare filme din lume. În plus, gândiți-vă la vâlva creată de decizia lor, de tăvălugul de știri și discuții din întreaga lume, în presă și de pe rețelele sociale, care le-a rostogolit numele și declarațiile. Și acum imaginați-vă cam câți oameni se vor fi repezit să vadă, să revadă sau să răs-revadă Pe aripile vântului, acum cu disclaimer, în momentul în care a fost pus iarăși în circulație. Mai ales că acum au ocazia să afle încă o dată că sclavia a fost un lucru rău (este încă, dar asta e altă poveste, mai diversă rasial), ceea ce aruncă nu știu ce altă lumină asupra poveștii de dragoste dintre Rhett Butler și Scarlett O’Hara.
Dar să nu fiu răutăcios. Adevărul e că HBO Max și-a adus, atât cât a putut, contribuția la conștientizarea unor racile ale societății de odinioară, ce se răsfrâng asupra Americii contemporane. Marea companie media a participat, atât cât a putut, la noua revoluție a celor nedreptățiți și dezmoșteniți de soartă. Iar gestul ei ar putea să poarte mai multe nume: conștiință civică, corporatism cu față umană, sensibilitate la adresa categoriilor defavorizate, înrolare în rândurile noii revoluții sociale. Sau, iarăși cinic, dar destul de probabil, strategie de marketing.
Asta ar fi una dintre problemele noii revoluții în chinurile facerii din lumea contemporană. E un subiect care merită comentat și pe mai departe.