Festivalul de film de la Veneția: „o bătălie pentru civilizație“
O premieră: directorii a șapte festivaluri europene de film au urcat împreună pe aceeași scenă la deschiderea celei de a 77-a ediții a Festivalului de film de la Veneția pentru a ajuta la salvarea unei industrii a cărei existență este în primejdie de a fi uzurpată, pe fondul pandemiei, de servicii de streaming precum Netflix, scrie „The Guardian“. „Experiența vizionării unui film pe un ecran uriaș, alături de alți spectatori, este chiar natura industriei filmului. Trebuie să susținem sălile de cinema. Multe sunt închise astăzi, altele nu se vor mai deschide niciodată“, a spus Alberto Barbera, directorului Festivalului de la Veneția. Barbera crede că lupta pentru cinematografe și festivaluri de film este „o bătălie pentru civilizație și cultură“. El mai crede că pandemia care a dus la succesul serviciului Netflix și al altora asemănătoare, în combinație cu închiderea cinematografelor, ar putea deveni fatale pentru cinema, dacă membrii industriei nu vor da dovadă de solidaritate. Sentimente lui sunt împărtășite și de ceilalți directori de festival care au semnat o scrisoare comună, printre care se numără Thierry Frémaux (Cannes), José Luis Rebordinos (San Sebastián) sau Tricia Tuttle (Londra). Toți acești „rivali“ insistă că festivalurile nu sunt simple „evenimente promoționale“, ci devin tot mai mult „centre de cultură“ și „oportunități pentru iluminarea culturală a spectatorilor, pentru a educa tinerii în spiritul frumosului și al bogăției experienței filmului“.
Robin Williams, motivele unei sinucideri
La șase ani de la sinuciderea popularului actor, documentarul Robin’s Wish încearcă să facă lumină asupra dispariției acestuia. Moartea lui Williams a fost pusă pe seama unei depresii severe. Dar soția actorului, Susan Schneider, a dezvăluit deja că Williams suferea de o formă severă a unei afecțiuni numită demența cu corpi Lewy, o maladie neurodegenerativă care provoacă tulburări cognitive importante. Această maladie îl împiedica pe Williams să își mai facă meseria. „Robin se lupta din răsputeri pentru a-și aminti replicile și pentru a combina cuvintele potrivite cu interpretarea lui“, spune Shawn Levy, regizorul unuia dintre ultimele filme ale lui Williams.
Cine aude Tenet?
Tenet, ultimul film al lui Christopher Nolan, este declarat de mulți drept un „salvator al cinematografiei“, fiindcă dovedește capacitatea de a atrage din nou publicul în săli. Dar, pe de altă parte, se face vinovat de aceeași problemă ca multe alte filme actuale: o proastă calitate a sunetului dialogurilor, problemă care pentru publicul anglo-saxon, care vede filmul fără subtitrări, este destul de gravă. Practic, replicile actorilor din Tenet abia se aud în sălile anglo-saxone, lucru fatal pentru un film a cărui acțiune și concept complicat sunt deja destul de greu de înțeles.
Nu este numai problema lui Nolan, este o problemă tot mai des întâlnită la filmele contemporane. Mulți dintre specialiștii contactați de „The Guardian“ arată că aceasta este o problemă modernă și ține de felul în care realizatorii actuali tratează coloanele sonore ale filmelor lor, dând importanță fiecărui sunet, ceea ce rezultă într-o abundență de piste care trebuie mixate. Rezultatul este că sunetul dialogurilor are de suferit. Este o tendință ce a evoluat lent, de când ascensiunea televiziunii a silit cinemaul să găsească noi modalități de a justifica deplasarea în săli. Una dintre aceste modalități a fost cea de a trata diferit sunetul. Numai că rezultatul, în timp, nu a fost cel scontat. „Cred că filmele moderne ne bombardează pur și simplu auzul“, spune Paul Markey, proiecționist la Irish Film Institute. Inginerul de sunet Ron Bochar, nominalizat la Oscar, insistă că aceasta este o problemă a filmelor de azi. „De exemplu, primele filme din seria Star Wars le-am auzit excelent. La Apocalypse Now auzim totul. Dacă asculți filmele vechi, auzi efecte de sunet ici și colo. Astăzi, aceste efecte au luat-o razna: dacă cineva merge printr-o cameră îmbrăcat într-o haină de piele, auzi clinchetul fermoarelor și scârțâitul pielii, iar fiecare pas parcă îl simți pe cap“, spune Ron Bochar care insistă că dialogul ar trebui să fie prioritar. Un alt specialist, Mathew Price, care a lucrat pentru Clanul Soprano și The Marvellous Mrs Maisel, recunoaște că atunci când vede filme sau seriale acasă activează și subtitrările pentru a auzi mai bine.
Pe de altă parte, mai există o problemă: nivelul sonor la care filmul este proiectat în sălile de cinema. „Toți vor recunoaște că un film este proiectat cu un nivel sonor redus“, spune Bochar. Nivelul de referință la care lucrează editorii de sunet în studio este de aproximativ 85 de decibeli, dar sălile de cinema proiectează la aproximativ 75, fiindcă nivelul recomandat nu corespunde de cele mai multe ori cu capacitățile tehnice ale sălii. De asemenea, Price și Bochar sunt convinși că, în cazul lui Tenet, sunetul dialogurilor a fost coborât intenționat de către Christopher Nolan, care crede că astfel va face publicul să își dea mai mult silința să înțeleagă acțiunea. „Probabil este singurul din lume care crede așa ceva“, spune Mathew Price.
Rowling nu se lasă
J.K. Rowling a fost în ultimele luni ținta criticilor care o acuză de „transfobie“ după ce scriitoarea și-a exprimat părerea asupra actualelor idei despre persoanele numite „trans“. Ultima critică la adresa ei a venit din partea lui Kerry Kennedy, președinta organizației Robert F. Kennedy (RFKHR) care i-a oferit anul trecut scriitoarei un premiu. Numai că Rowling, în loc să dea înapoi și să își facă mea culpa, după moda zilei, a preferat să returneze premiul. „Din cauza marilor diferențe de opinii dintre noi, nu am avut încotro“, se arată într-un comunicat al scriitoarei.