După cum au evoluat evenimentele din Statele Unite asociate protestelor antirasiale și antidiscriminare, cu ecourile lor pe restul planetei, mi se pare limpede că teama unora de o revoluție socialistă americană ori globală, precum și speranța altora că ea se va declanșa sunt la fel de nefondate cum erau și înainte de moartea lui George Floyd.
Din America nu o să vină nici un nou 25 Octombrie (sau 7 Noiembrie), n-o să se prăbușească nici un regim politic, iar capitalismului și corporatismului n-o să li se clintească nici un fir de păr. Motivul ține tocmai de accentul inițial al mișcărilor de protest, impus cumva firesc de organizațiile Black Lives Matter: ceea ce s-a înțeles în general din proteste, dincolo de subtilități pe care nu le bagă nimeni în seamă, a fost că o mulțime de oameni cer dreptate socială și civică pentru negri, iar o altă mulțime dimpotrivă. Așadar, până la urmă totul a fost redus la o dihotomie banală, în alb și negru – la propriu și la figurat. Fără nuanțe, fără rezerve, fără dubii: dubiile înseamnă vinovăție. Conflictul a suferit o reducție hollywoodiană tipică, ceea ce nu-i tocmai o noutate în America. O realitate socială complexă, ce avea la bază nemulțumiri multiple și profunde, a devenit un raport de opoziție simplist: albii opresori versus negrii oprimați. Ocazia unei veritabile schimbări revoluționare s-a pierdut pe traseu.
Pe site-ul mișcării Black Live Matters din D.C. activiștii în cauză se prezintă drept „un colectiv radical de artiști negri“ care urmăresc să demoleze (sau să demanteleze) „suprematismul alb, patriarhatul, capitalismul, imperialismul și rolul pe care îl joacă statul în susținerea acestora“. Aceleași idei sunt preluate și pe site-ul aripii britanice a mișcării: tot „demantelarea suprematismului alb, a patriarhatului, capitalismului și imperialismului, care au dăunat în mod disproporționat populației de culoare în Marea Britanie și pe tot cuprinsul globului“. Sună a manifest socialist, așa-i? Dincolo de evidențierea răului provocat populației de culoare (dar nu exclusiv!), dușmanii ideologici împotriva cărora cheamă la luptă BLM sunt cei pe care îi știe orice militant socialist ori comunist.
Doar că în realitate, pe străzile din America și din alte părți ale lumii, lupta concretă (nu cea cu statuile sau cea teoretică, între intelectuali) a căpătat acute tente rasiale: albi ce apără proprietățile comune împotriva jefuitorilor negri (sau ai susținătorilor acestora), negri împușcați de albi, albi amenințați de negri. Capitalismul și imperialismul își văd bine mersi de treburile lor, în timp ce bătăliile se poartă între cetățenii din clasa de mijloc sau de jos, între șomeri, muncitori, mici proprietari, liber-profesioniști – oameni de rând, cetățeni oarecare de diverse rase.
Între timp, cum am povestit deja, marile corporații, universitățile, instituțiile de stat modifică nume și produse care ar putea răni sensibilități rasiale, susțin mișcările de protest, combat rasismul, ba chiar finanțează organizațiile civice militante. Anul acesta, în iulie, conducerea Cisco Systems a concediat câțiva angajați care au făcut comentarii „inadecvate“ în cadrul unei întâlniri obligatorii în care compania IT tocmai anunța că va dona cinci milioane de dolari grupurilor ce luptă împotriva rasismului. Câțiva angajați ai Facebook au scăpat doar cu mustrări pentru că au tăiat de pe zidul liberei exprimări de la sediu textul cu „Black Lives Matter“, înlocuindu-l cu „All Lives Matter“. Așadar, capitalismul a reacționat rapid și mărșăluiește ideologic în ritm cu revoluția. Din care se va alege, probabil ceva: un set de măsuri antirasiste, niște reguli de comportament și limbaj tolerant și „incluziv“, câteva noi tabuuri, o restricționare elastică a liberei exprimări pe la marginile ei cu potențial ofensator – și, poate, niște amintiri cam ca ale lui Caragiale de la Republica de la Ploiești. Deturnarea mișcărilor civice și a protestelor spre dominanta lor rasială a permis eleganta repliere a capitalului, care își vede de treabă: business as usual. Singura revoluție pe care o s-o vedem va fi cea a cumpărăturilor. Dar fără rasisme, vă rog.