Pe romanii astia verzi ii roade ca, zic ei, „Valentine’s Day incurajeaza kitsch-ul, conformismul si superficialitatea si ca astfel de importuri culturale preluate fara discernamint oculteaza traditiile autentice romanesti si duc pe termen lung la pierderea identitatii nationale a romanilor”. Prin urmare, „membrii Noii Drepte le-au amintit tinerilor ca romanii au propria lor sarbatoare a indragostitilor, Dragobetele, sarbatorit inca din cele mai vechi timpuri la sfirsitul lunii februarie”.
Frumos, nu? Nu foarte original, fiindca ideile astea le-am mai auzit si la alti autohtonisti, dar frumos… Traditiile autentice romanesti. Identitatea nationala. Cele mai vechi timpuri. Tobe si tromboane, cum ziceam. Fiindca in realitate lucrurile sint un pic mai incurcate.
In primul rind Dragobetele, sarbatorit „din cele mai vechi timpuri”, e o sarbatoare pagina. In schimb, Valentine’s Day – asa, de import, cum e ea – e crestina pina in virful inimioarelor. Numele ei complet e Saint Valentine’s Day si celebreaza doi Valentini, ambii martiri ai crestinismului. E ciudat ca o miscare care se proclama „crestina” porneste o campanie impotriva a doi sfinti martiri crestini, propunind in locul lor un cult pagin-pagin. Daca eram un trib pagin, cu zei, altare si sacrificii, mai intelegeam ideea, dar asa nu pot sa vad decit caraghioslicul unei campanii pornite din rica si vaduvite de orice logica. Jos crestinismul, crestini! Sus paginismul si Dragobete legionarul! E o inovatie al carei merit ma bucur ca-l pot atribui teribililor noi-dreptaci.
In al doilea rind, ideea ca Valentine’s Day, spre deosebire de Dragobete, e o sarbatoare kitschoasa, conformista si superficiala mi se pare ea insasi superficiala si conformista. E o sarbatoare, deci implica si conformism, si o oarecare superficialitate, si o doza de kitsch. Prin comparatie, Dragobetele ar trebui sa fie o sarbatoare profunda. Cum adica? As vrea sa-mi spuna cineva care-s profunzimile mistice ale Dragobetelui. Sau macar sa-mi explice ce e Dragobetele… Si cum poate fi o sarbatoare nonconformista?
In al treilea rind, de unde pina unde a aparut ideea ca Dragobetele ar fi o sarbatoare romaneasca autentica? Dragobetele e o sarbatoare strict locala – de prin zona Olteniei, daca nu ma insel. Orice antropolog va poate confirma ca nici nu are cum sa fie o sarbatoare romaneasca, fiindca nu exista urme ale ei pe intreg teritoriul Romaniei si mai ales pentru ca, pe vremea cind se mai sarbatorea, nu exista Romania. Si nici poporul roman. Poporul roman (orice ar insemna aia) e asociat cu crestinismul, nu cu cultul lui Isis, Zalmoxis sau Dragobete.
Dragobete’s Day e o inventare prin resuscitare a unui ritual local, de care niste oameni de media ingeniosi si usor nationalisti s-au folosit pentru a promova o varianta bastinasa la Valentine’s Day. Desigur, daca sarbatoarea se va impune, va deveni si ea comerciala, kitsch, conformista si superficiala, ca orice sarbatoare popularizata mediatic.
Bine, in toata povestea asta nici bietul Dragobete, nici Sfintii Valentin nu au nici o vina. Dar mi-ar placea sa scriu o povestire pe tema confruntarii dintre cei doi. As incepe asa: „Invelit in ia lui verde, Dragobete se apropie cu pas masurat de Sfintul Valentin si-i zise in daca (sau protoromana): «Ba, tu stii cine-s io!?»”. Dar cum mai departe nu ma duce imaginatia, le las membrilor Noii Drepte copyrightul pe idee, sa continue ei cum pot mai bine. Sau mai rau.
Precizare silita: De un timp incoace prin diverse reviste si site-uri Internet circula un „Apel pentru salvarea culturii romane vii”, adresat presedintelui tarii, primului-ministru, ministrului Culturii, ministrului Finantelor si semnat de multi oameni de cultura. Am aflat cu surprindere ca ma aflu si eu pe lista de semnatari, desi nu am semnat acest apel. In esenta aprob unele din ideile si cererile semnatarilor, insa nu sint intru totul de acord cu acestia. Opinia personala mi-am exprimat-o – chiar putin prea emotional – intr-un text din revista „Orizont” nr. 8/ 2006.
In primul rind insa ma supara ca mi se foloseste numele fara acceptul meu, practica – se pare – specifica unei culturi balcanice vii.