De exemplu, se luau doua grupuri de trei sau patru indivizi, care erau inchisi in camere diferite si, printr-un ochi de sticla, probabil, oamenii de stiinta vedeau cum reactioneaza la diversi stimuli.
Te intrebai cum naiba e posibil sa stabilesti norme de conduita in urma unei cercetari care parea a semana cu un steril experiment de sera. Mi-am amintit de materia asta din facultate zilele trecute, cind m-am uitat, intr-un chinuitor exercitiu impus, la emisiunea „Nora pentru mama”. De fapt, la editia a doua a programului de pe Kanal D. Si am ajuns la concluzia ca sint situatii exceptionale in care experimentele astea reusesc sa-ti faca un tablou foarte real al anumitor grupuri sociale. Indivizii si individele inchise in casa respectiva sint, prin tot ceea ce fac si prin comportamentul afisat, surse nelimitate de umor pentru orice scenarist de sitcom.
Este fascinant sa vezi cum zece-cinspe oameni care, probabil, nu prea au ce face pe-acasa, accepta sa semneze un contract cu o televiziune, care sa-i filmeze in cele mai intime momente. E la fel de uluitor cum acestia vin acolo nu neaparat pentru a-si gasi aleasa sau alesul, cum ne putem da seama lesne din titlul emisiunii, ci pentru a-si desena, singuri si nefortati, propria caricatura.
Acum citiva ani, aveam pe sticla, in toata splendoarea, personajele din „Casa Big Brother”.
Am crezut, mult timp dupa acel moment, ca toti cei care accepta sa participe la reality-show-uri sint cazuri singulare in familiile lor. Asta, ca sa nu le spun „oi negre”, fie ele si doritoare s-ajunga vedete. Cu ocazia show-ului „Nora pentru mama”, mi-am dat seama ca povestea asta cu singularitatea e total falsa: pentru ca, in cazul in care nu stiti cum e in emisiunea asta de acum, trebuie s-aflati ca, aici, fetele vin singure, dar baietii ajung insotiti de propriile mamici. Mamici de peste cincizeci de ani, uneori si bunici de peste saptezeci, alaturi de
propriii „baietei”.
Te poti simti confortabil daca te gindesti ca, pina la urma, in casa aia sint citeva persoane din citeva milioane. Dar, oare, citi se vor fi inscris la preselectia pentru emisiune? Cite familii or fi visat, onest si cu ochii larg deschisi, s-ajunga la televizor intr-un circ filmat printr-un cub de sticla? Ceea ce nu-si dau seama acesti oameni care doresc sa se resapeze social, e ca, atunci cind or sa se intoarca in realitate, vor avea toate sansele sa se simta precum niste vietasi eliberati conditionat, dupa treizeci de ani de stat intr-o celula.