Mineca era „delicioasa, prinsa in mici pliuri, aranjata de-a lungul bratului pina la cot”. Pe cap avea „palarie alba cu bujori rose, iar sub un voal de tulle cu mici puncte negre obrazul suridea viesel”. In picioare – „coltuni albi ajurati si pantofi de piele alba de caprioara”.
Astazi, o rubrica precum aceea din care face parte descrierea de mai sus s-ar numi, probabil, „Fashion” sau „Tendinte”. Pe atunci, titlul era „Foemina” si e prima rubrica permanenta de moda pe care eu am intilnit-o in colectiile presei iesene pe care am apucat sa le rasfoiesc. Consilierul „Foemina” sfatuia doamnele cum sa se imbrace pentru a fi in pas cu „baile modei”. Pentru „un efect intentionat provocat”, garderoba trebuia sa cuprinda o „toileta de dimineata in olanda alba, cu fusta scurta in pliuri, garnisita pe poale cu o banda brodata de sutasuri late colorate”, cu o „jaqueta tot sutasita, lunga pina la genunchi”, tinuta fiind desavirsita de o „palarie de pai alb garnisita cu capete de pene rosii si voille d’angleterre cu desenuri dese” si de „umbrela de olanda brodata cu umbre si garofe a jour pe matase verde”. In timpul zilei, era recomandata „o rochie mai serioasa, cu fusta aranjata pe poale cu banda de olanda brodata, cu incrustatii de irlanda”, un „corsaj de aceeasi dantela, aranjata cu benzi de olanda brodata, la fel ca aceea a fustei”, „centura lunga de matase verde Empire si cu franjuri” asortata cu umbrela, palarie alba cu flori si acoperita cu tulle.
Acestor repere estetice autorul articolului le adauga in aproape fiecare numar portretul unei doamne „trendy”. Iata una dintre ele, purtind o rochie „de muselina pictata, la care cochetaria asteapta complimente, cu flori din visuri, ce nu se gasesc nici in gradina, nici in serele noastre”. Alaturi de aceste rochii superbe, cu corsaje brodate din moda primaverii 1907 mai faceau parte si „costumele de taffetas”, intre care „un model deosebit e jacheta tailleur scurta la spate, in modelul Empire, cu minceca scurta, in forma japoneza, adica putin larga jos, cu ale sale garnituri fine de taffetas plisat”.
Iar daca astazi frumusetea ideala are dimensiunile 90-60-90, iata cum descrie un ziarist francez „dimensiunile frumusetei desavirsite”, dupa o parada a modei de la 1907: „Fata nu poate fi mai lata ca de cinci ori marimea ochilor. Marimea ochilor trebuie sa corespunda ca de doua treimi din marimea gurei. Urechea nu poate fi mai mare ca marimea indoita a ochiului, iar distanta dintre ochi trebuie sa fie egala cu marimea ochilor”.