Dacă despre Paveli sau Pauli nu mă pot pronunța, declar cu mâna pe inimă faptul că nu am întâlnit nici un Petru a cărui existență să nu fie una relevantă, fie prin ea însăși fie prin felul în care influențează alte existențe.
Petre Roman a lecuit fetele de dorința de a deține valută și a fuma Kent, domnul Țuțea ne-a făcut idioți fără să ne putem supăra, Petrică Iștoc este un comediant foarte talentat, iar astea sunt doar exemple la primă mână. Nu aș vrea totuși să sar peste un om care a reușit să modeleze două destine fără ca măcar să își fi dorit asta: Petre Grigoraș, antrenorul de fotbal.
Prin anul 2008 a apărut o filmare în care el, la vremea respectivă antrenor la Oțelul Galați, țipa la jucătorul Dorin Semeghin, sugerându-i să se ducă la șah dacă se teme de faulturi. Și Dorin a lăsat capul jos, înțelegând ironia. Dar sper că nu vi se pare ciudat faptul că nu toți fotbaliștii care au primit acest sfat aveau receptor pentru ironie. Disciplina sportivă înseamnă, printre altele, să asculți de antrenor.
Șahul este un sport destul de slab promovat, fiindcă marile lui vedete nu au pătrățele pe abdomen și nici nu își etalează bolizii. Dacă vă întreb cine a ieșit pe locurile doi și patru la Cupa Primăverii Galați în anul 2010, categoria seniori, veți descoperi că nici gugăl nu știe. Este vorba despre Ionel Calancea, respectiv Narcis Știrbu. Amândoi au fost fotbaliști și au dat, în 2008, probă de joc pentru Oțelul, iar frica lor de a pune osul sub cramponul adversarului a stârnit reacția lui Mister: du-te, bă, la șah! Și s-au dus. I-am rugat să îmi trimită niște detalii despre cariera lor șahistă.
Ionel Calancea:
Când a țipat Mister la mine, am crezut că mi-a simțit talentul șahist în felul în care mă mișc. A doua zi m-am prezentat la club. Nimeni nu alerga, nimeni nu se încălzea, am zis că stai să vezi ce entorse fac ăștia. Le-am spus din prima că eu în poartă nu stau. Piesele erau așezate destul de alandala, eu mi le-am pus pe 4-4-2, cu regele în poartă. Cinci piese au rămas rezerve. Am pierdut finala dintr-un ofsaid clar, nebunul alb stătea la pleașcă.
Narcis Știrbu:
Marele meu avantaj în șah a fost faptul că m-au privit cu superioritate. Când te concentrezi mulți ani pe fotbal nu prea mai ai timp de școală. Știam liniuțele, știam diagonalele, dar nu știam litera Lî mare ca să mut calul. Ei, una două, săreau la cal, dar eu am transformat asta într-o strategie de joc și anume gambitul cailor. În semifinală m-a bătut Ionel Calancea, care a răsturnat un pion aproape de poarta mea iar eu, cu fairplay, i-am acordat penalty.
1 Trackback