Când vreau să mă conving că viața este frumoasă mă uit la un film de groază. Așa suntem noi, avem nevoie de negru ca să apreciem albul sau de Logan ca să apreciem orice altă mașină.
Aseară am ales un film polonez în care un părințel plin de virtuți s-a chinuit să exorcizeze o fetiță în care se cuibărise un demon cât o vilă cu două etaje. Ba bolborosea el ceva în poloneză, ba își lua o labă de demon polonez peste ochi, se rostogolea, scotea clondirul cu agheasmă și-l stropea între ochi, ăstălalt urla și îi dădea cu copila în cap. Ce mai, haos, șoc și groază, toate menite să te facă să te bucuri că stai sub păturică, ferit de toate nebuniile lumii.
Finalul a fost de bine, fetița a făcut un pic de spumă și părințelul, luat cu ambulanța, a scăpat cu câteva coaste fisurate și un șold dislocat. Demonul s-a dus unde se duc demonii care iau bătaie. Generic de final cu nume imposibil de citit. Am rămas rumegând ideea că uite domnule cum s-a chinuit săraca fată. Poate că dacă drăcovenia ar fi fost mai mică nu ar fi creat asemenea probleme și s-ar fi dat vina, ca de multe alte ori, pe hormoni și pe Tik Tok.
Dacă în noi s-au cuibărit deja astfel de demoni mici, nu destul de puternici încât să ne ia în stăpânire, ci doar să ne definească anumite trăsături de comportament? O sticlire în priviri, o încruntare de sprânceană, o înjurătură în trafic, o greșeală de scriere, un pahar în plus, un „dracu’ m-a pus“ sunt menite să ne contureze personalitatea. Fără ele am fi plați. Am început să mă studiez atent, ca să-mi descopăr micul drăcușor și eventual să mi-l fac prieten. L-am recunoscut în comportamentul meu din orice stație de carburanți și l-am denumit demonul calic de sume mici.
Demonul calic de sume mici este cel care se activează atunci când trebuie să faci o plată infimă. De obicei alimentez de o sută de lei. Iau pistolul pompei și încep să apăs, la început fără griji, apoi de la 97 de lei apăs mult mai ușor, cu atenție, până pe la 99,97. Eh, e cam o sută, îmi zic. Ăla e momentul în care se trezește micuțul încornorat. Nu e o sută, nu fi prost, pierzi trei bani. Trei bani de la tine și trei de la următorul client, uite cum câștigă benzinăria șase bani. Mai apasă o dată. Crede-mă, o să ajungi la fix o sută. Și mereu mai apăs o dată. Și mereu ajung la 100.03. Eh, vezi? Acum e o sută. Bună ziua, pompa trei, poftiți, la revedere.
Alo, domnu’, mai trebuie să dați trei bani. Fiindcă trei bani de la dumneavoastră și trei bani de la următorul client, uite cum pierde benzinăria noastră șase bani!