Se vorbește, inevitabil, foarte mult despre Facebook în ultima vreme și foarte mult despre noua inițiativă a lui Mark Zuckerberg: planul straniu de a crea un nou internet, inspirat direct din celebre romane SF.
Ce este acest „meta-vers“ la a cărui construcție s-a înhămat oficial Facebook și care face să saliveze întreaga lume a giganților Tech?
Conform definiției, este un cuvânt născut din combinația dintre prefixul „meta“ (dincolo) și „vers“ (de la „univers“), deci ar însemna un „meta-univers“ prin care este definit în acest caz conceptul unei viitoare forme a internetului ce va fi constituit de spații virtuale 3D imersive. Este un concept tehnologic provenit, la fel ca multe altele din SF. Numai că mulți giganți tehnologici chiar vor să construiască acest metaunivers digital în care frontiera dintre real și virtual ar trebui să se estompeze până aproape de completa dispariție. Facebook se plasează în prima linie a construcției acestuia; recent firma a anunțat crearea în UE a 10.000 de locuri de muncă pentru specialiști dedicați exclusive construirii acestui internet al viitorului.
Originea metaversului este literară. Termenul a fost creat de americanul Neal Stepehnson în 1992, într-unul dintre cele mai celebre romane ciberpunk, Snow Crash, apărut și în traducere românească. În carte, oamenii interacționează ca avataruri unii cu ceilalți sau cu entități digitale într-un spațiu virtual 3D. Accesul în metavers se face prin ochelari speciali, iar acțiunile în acest univers virtual au efecte și în lumea reală.
Conceptul nu era nou nici pe vremea lui Snow Crash, în diverse alte forme el a apărut în multe alte producții ciberpunk. Un alt mare autor al genului, William Gibson, definea în romanul Neuromantul conceptul de „ciberspațiu“, dar metaversul este distinct de acesta. În vreme ce ciberspațiul lui Gibson este un univers exclusiv virtual separat de realitate, metaversul permite utilizatorilor să evolueze în el, dar să fie conștienți și de lumea reală. Se pare că acest lucru ar fi realmente posibil acum grație unei tehnologii dezvoltate de firma Nissan numită invisible to visible (I2V), o interfață de realitate virtuală augmentată care, de exemplu, permite ca parbrizul unei mașini să poată fi populat cu informație virtuală. Practic, ceea ce ați văzut în filme precum Matrix sau, mai ales, în Ready Player One se vrea să devină acum realitate.
Viața în două lumi
„Metaversul este fantasma tuturor dezvoltatorilor de jocuri video“, explică Julien Pillot, un economist specializat în piețe tehnologice. Iar Zuckerberg, care a anunțat public planul lui, consideră că acest metavers va reprezenta „Sfântul Graal al interacțiunilor sociale“. „Nu reprezintă doar o versiune digitală a lumii reale“, explică Julien Pillot. „Ar trebui să fie un univers în care ne bucurăm de același grad de libertate ca în realitate, cu un nivel de imersiune nemaiîntâlnit până acum, fiindcă imersiunea nu se va mai face prin intermediul ecranelor.“
Și mai precis, visul acestor CEO ai companiilor Big Tech este ca, în viitorul apropiat, întreaga omenire să trăiască practic, concomitent, în două lumi, una reală, cealaltă digitală să existe un corespondent al tuturor activităților din realitate, de la interacțiuni sociale, culturale și de divertisment, comerciale (mai ales) și cele care țin de muncă și de economia propriu-zisă.
Sau poate că rezultatul final va fi mai aproape de universul halucinant și teribil de colorat din Ready Player One sau desenul animat Wreck It Ralph în care civilizația umană va fi redusă în versiunea ei VR la un caleidoscop de branduri bazate pe jocuri video și filme de serie B.
Accesul în metavers se va face prin casca de realitate virtuală, ale căror prime versiuni sunt produse deja de firme precum HTC, Nvidia, Samsung sau Oculus, care a fost cumpărat în 2014 de către Facebook. Aceste aparate însă nu sunt încă teribil de populare, „sunt prea grele și incomode“, apreciază Mark Zuckerberg. Iar asta reprezintă doar o parte a dificultăților tehnologice pe drumul spre realizarea metaversului.
Per aspera ad metavers
Un alt aspect important al acestui metavers care îl reprezintă lumile virtuale care îl vor compune nu vor fi realizate de o singură companie. În mod teoretic, la fel cum astăzi internetul este compus din site-uri create de diverse entități, la fel, metaversul va fi alcătuit din spații digitale create și deținute de diverse firme sau persoane interconectate printr-un nou tip de rețea multidimensională.
Iar asta arată o altă problemă ce stă în calea creatorilor acestui „internet la puterea a doua“. Pentru a-l transforma în realitate, tehnologic vorbind, ar trebui găsit un sistem unic de avataruri digitale care să fie acceptat de către toate companiile care lucrează la crearea lui. Care să permită, de exemplu, ca o haină virtuală cumpărată într-o lume creată de compania X să poată fi purtată în toate celelalte lumi digitale. Adevăratul metavers nu va exista decât în clipa în care această bază tehnologică comună va fi identică.
Dar, spun unii comentatori, este greu de crezut că aceste companii tech aflate într-o acerbă competiție se vor grăbi să colaboreze. Prin urmare, luând în calcul imensitatea sarcinii asumate de constructorii noii lumi, metaversul nu va deveni prea curând o realitate. Abia prin 2030, spun unele estimări, primele versiuni ale acestuia ar putea fi oferite marelui public. Până atunci, utilizatorii internetului pot vedea eboșe ale acestui posibil univers digital în diverse inițiative ale unor giganți tech, într-o lume în care publicul merge la concerte online, iar monedele virtual sau NFT-urile sunt un subiect constant de discuție, interes și preocupare.
Viziuni periculoase
Pentru unii comentatori însă, interesul unor mari actori pentru metavers este destul de îngrijorătoare. Mulți amintesc că, la origine, orice versiune a unui metavers în science fiction este distopic. „Este absurd și, în același timp, revelator, faptul că inspirația pentru metavers a fost o satiră“, scrie autorul unui articol în „The Atlantic“. În Snow Crash, dar și în alte povești ciberpunk, metaversul apare intrinsec periculos. Iar termenul de Snow Crash, care dă titlul cărții, se referă la un drog digital creat pentru locuitorii metaversului, dar care are consecințe și în viața reală.
Pentru „The Atlantic“ și alții, șefii Big Tech trăiesc cu mintea în fantezii SF (Zuckerberg și Jeff Bezos de la Amazon sunt mari fani ai literaturii de gen), dar, în același timp, au și inițiative cu consecințe foarte reale pentru veniturile lor. Scepticii consideră că ideea de metavers este mai mult o imagine a unui superviitor tehnico-luminos pe care marile companii o vântură în fața publicului pentru a distrage atenția de la realități mai prozaice și de la probleme cu care aceste companii se confruntă (de exemplu Facebook).
„Orice CEO din tehnologie“, scrie „The Atlantic“, „știe că miliarde de oameni trăiesc dincolo de ecranele computerelor. Ei știu că o companie, oricât de mare, nu poate captura întreaga lume. Dar, cred ei, există o alternativă: aceea ce a convinge publicul să dea atomii reali pe biți de informație, materialul pe simbolic, iar atunci oamenii vor lăsa să fie virtualizate toate lucrurile care încă nu au fost atrase în online. Încet și sigur, această lume reală, necontrolabilă de către marile companii va dispare, lăsând în urma ei numai o proaspătă și monetizabilă lume virtuală. (…) Dacă ar deveni realitate, metaversul ar deveni cel mai mare oraș creat vreodată de o corporație, un Amazon la o scară planetară, o gaură neagră pentru consumerism“.
Deocamdată, în ciuda pasionantelor discuții online, metaversul este doar teoretic. Nu se poate ști cu exactitate dacă și când va apărea și cum va arăta produsul final. Important este că mari companii sunt deocamdată interesate să investească miliarde pentru a-l realiza. Dacă va fi bun sau rău, asta e o altă problemă. Dar, cum această visată realitate viitoare va fi creată de către marile corporații, e poate sănătos să te temi de natura acestui metavers.