La Hollywood, genul horror o duce foarte bine, într-un ecosistem subminat de autocanibalizare creativă (prin nenumăratele rebooturi și remake-uri), prevalența mesajului ideologic asupra calității artistice și devastarea economică provocată de forțele combinate ale streamingului și pandemiei. Horrorul se dovedește în aceste zile mult mai original, mai creativ și, aspect important, mult mai viabil economic decât restul producțiilor americane. Succesul acestui gen i-a făcut pe mulți analiști să vorbească despre un adevărat „horror renaissance“, studiourile aruncând pe piață film după film. Dotate cu un buget mult mai mic decât blockbusterele obișnuite, filmele de groază s-au bucurat de o rată de profit mult mai mare, iar încasările lor chiar au ajutat, în perioada pandemiei, să ține casele de producție în viață.
„Fiecare generație are ciclul ei de filme horror“, este de părere Alison Peirse, profesor asociat la universitatea Leeds. În anii ’80, ca urmare a succesului primului film din seria Halloween, au fost valul de producție slasher. În anii ’90 au fost adaptări de mare prestigiu ale clasicilor romanului gotic (precum Bram Stoker’s Dracula, Frankenstein, Interviu cu un vampir) și filmele de groază postmoderne precum Scream. Anii 2000 au adus un val de producții categorisite drept „torture porn“ (ca seria Saw), în vreme ce o decadă mai târziu studiouri mai mici și producători noi au venit cu o serie de filme independente foarte apreciate.
Mare parte dintre aceste producții, nefiind supuse stresului financiar al blockbusterelor, au fost libere să inventeze povești și concepte noi, în contrast cu restul industriei, bazată tot mai mult pe interminabile serii de continuări și remake-uri.
Cu toate acestea, lipsa cronică de bani a Hollywoodului din ultimii ani a făcut ca și realizatorii de horror să bage în șantier resuscitări ale unor serii existente, cu public și încasări garantat. Un nou Candyman a fost lansat luna trecută (un mare insucces), se pregătesc reboots pentru Exorcistul, Resident Evil și The Texas Chainsaw Massacre. Fiindcă, explică specialistul David Hancock, „dacă bagi 150 de milioane de dolari în realizarea unui film, vrei să minimalizezi riscurile. Din cele mai de succes 50 de filme din SUA în 2019, 75 la sută dintre încasări le-au avut filmele care fac parte dintr-o franciză“.
Când cinematografele s-au redeschis după primul val de pandemie, cele mai mari încasări le-au înregistrat A Quiet Place II, Spiral: The Book of Saw și Conjuring: The Devil Made Me Do It, care au strâns de cinci ori mai mulți bani decât bugetul de producție. În plus, horrorul pare a fi un gen mult mai capabil de a aduce oamenii în sălile de cinema: un film de groază este o experiență ce trebuie, pentru mulți spectatori, trăită în comun, ca la un parc de distracții.
Streamingul s-a implicat și el în această mină de aur. Netflix a lansat trilogia Fear Street, bazată pe cărțile lui R.L. Stine, slasherul There’s Someone Inside Your House, iar Amazon lansează adaptarea TV a seriei Știu ce ai făcut astă vară.
Cel mai de succes film al momentului este noul episod, al 12-lea (!) din saga lansată de Halloweenul lui John Carpenter în 1979: Halloween Kills. Acest film este, practic, episodul al doilea al unei mici trilogii, concepute și realizate de David Gordon Green. Prima parte, Halloween, a avut un uriaș succes în 2018. Noul episod are un mare succes de public, în ciuda criticii care i-a reproșat scenariul slab și lipsit de imaginație.
O altă franciză celebră va fi resuscitată curând: un nou Scream, al cincilea din serie, va avea premiera în ianuarie, iar primul trailer face deja furori pe rețele sociale. Este în același timp o continuare, dar se vrea și o „completă relansare“ a seriei.
Mulți analiști sunt convinși că această „horror renaissance“ a beneficiat din plin de trauma produsă de pandemie. Unul dintre cele mai de succes filme în perioada de lockdown este o producție de gen, Host.
„Tot ce s-a întâmplat în ultimii doi ani este motivul pentru care filmele de groază prosperă“, spune Mike Muncer, realizatorul podcastului „Evolution of Horror“. „În anii ’70, America trebuia să accepte ce se petrecea cu afacerea Watergate, războiul din Vietnam, lupta pentru drepturi civile, iar filmele horror au fost un răspuns la asta. O bună sperietură e ca o eliberare de demoni, este aproape terapeutică.“