Am ajuns, iată, la episodul 50 din Jurnalul din anii molimei. Durează de ceva vreme. Suntem toți bătrâni.
Luni, 15 noiembrie
Un singur lucru se mai poate spune după un nou eșec previzibil al flăcăilor români la fotbal:
Tu, mustață
(de Gică Hagi, 1998)
Tu, mustață,
nu strâmba
tu, ăla cu mustață,
nu te strâmba.
Duminică, 14 noiembrie
E timpul pentru o schimbare în numele interesului național: Cîțu – selecționer, Mirel – premier.
Aș vrea să salut succesele naționalelor statelor Mali & RD Congo, care spre deosebire de ai noștri vor ajunge, pesemne, la Mondial.
Sâmbătă, 13 noiembrie
Cât vom mai nega evidența? Dănuț (Andrușcă) e țara. Și țara e Dănuț (Andrușcă).
Cele mai scârboase creaturi din lume se găsesc totuși în haitele de „intelectuali“ români, cum ei latră ei în corul tuturor ideilor prefabricate – mai rar așa oameni deopotrivă proști & ticăloși.
Nu cumva dacă unești ciuma roșie cu lepra galbenă iese maro integral?
Sunt chemat la telefonul zilnic de prietenul meu interbelic, scriitorul Radu Cosașu (91 de ani).
— Ce faceți, domnule Crăciun, în această superbă dimineață de toamnă?
— N-o să vă vină să credeți, dar îmi făceam tema la mandarină, chineză cum îi mai spunem noi, românii. M-am apucat să o studiez.
— Cunoscându-vă antecedentele, uite că îmi vine să cred.
Vineri, 12 noiembrie
E frumos că se unesc toate forțele politice responsabile. Urmează, firește, să fie uns peste țară, pas cu pas, salvatorul națiunii și primul ei fiu: Andrușcă Dănuț. Nu vă fie frică, vlahi dragi. Dănuț va vulcaniza situațiunea.
Dar dacă adevăratul Iohannis e ținut într-un beci cu căluș în gură de cinci ani și acum ni se arată doar o hologramă programată de un intelligence românesc, deci na? La asta nu vă gândiți, vă gândiți numai la voi.
Joi, 11 noiembrie
E adevărat că nu poți face nimic nici cu PNL-ul, nici cu PSD-ul. Dar ce frumos atârnă…
Miercuri, 10 noiembrie
Politica vlahă explicată cu șlagăre din repertoriul internațional. Astăzi, șlagărul „Rău“, al vestitului cantautor Michael Jackson:
PNL: Știi că sunt rău.
PSD: Sunt rău.
UDMR: Cine e rău?
PNL: Eu sunt rău.
PSD: Eu sunt rău.
UDMR: Cine e rău?
O notă de acum doi ani, de când avea USR sloganul „Fericit în România“: Ar fi simpatic să iasă și Patriarhul cu sloganul lui: Preafericit în România. De ce nu iese?
Și tot de acum doi ani, de când fugea bravul Iohannis de o dezbatere cu alde Viorica: „În loc de dezbatere, eu propun să li se dea candidaților o dictare de clasa a doua, să îi vedem cum asudă“.
Și încă una de acum doi ani: E foarte caraghios cum principalii candidați la funcția supremă în stat (vorba vine) își propun fie o Românie normală, fie să fie muncitori și implicați. Asta când România e un ospiciu tragico-jovial de când lumea și pământul și tot așa va fi cât o să fie lumea și pământul, iar oamenii politici sunt, istoric, cei mai mari atârnache din tot neamul carpato-danubiano-pontic. E ca și cum și-ar propune o hamsie să câștige Mica Buclă, turul ciclistic al țării noastre dragi.
Și, hai, încă una: Și Dincă de la Caracal dacă ar fi candidat de la PSD tot lua astea două milioane de voturi. Și Emil Bobu sculat din groapă le lua, și o curcă și o euglenă verde și un cric de Dacie și o sticlă goală de spirt Mona le lua, absolut oricine și orice. Partidul pleacă implacabil de la astea două milioane de voturi. Cum, nu știați pe ce lume trăiți? Bună dimineața, atunci.
Marți, 9 noiembrie
Să nu fim melodramatici acum, dar, Doamne Dumnezeule, de ce nu ne-ai făcut măcar bulgari?