Pentru copiii mileniului trei, cufundati in propriul univers al jocurilor, mp3-urilor sau mobisodes-urilor, arta in sine nici nu poate fi reprezentata in afara tehnologiei. Nu e de mirare, deci, ca, in tacere si pe nesimtite, s-a nascut o noua specie de om de stiinta: cercetatorul artist.
Portugheza Marta de Menezes este una dintre persoanele pentru care biotehnologia este o modalitate fireasca de expresie artistica. Pe sevaletul sau nu sta o clasica pinza alba, ci aripi de fluture ale caror modele sint modificate dupa propria sa viziune.
In proiectul sau de cercetare intitulat „Natura?”, artista intervine doar asupra unei singure aripi de fluture, pentru ca diferenta fata de ceea ce a creat natura sa fie usor de observat. Fara a modifica ADN-ul operelor sale de arta, Marta de Menezes incearca sa atraga atentia asupra noilor instrumente ale biologiei moderne – privite atit cu speranta, cit si cu mirare de intreaga societate.
Oricit de improbabila pare, apropierea dintre stiinta si arta se datoreaza unor similaritati dintre cele doua domenii indelung ignorate. Ambele se bazeaza pe creativitate si inventivitate; ambele pot spune multe despre societatea care le-a folosit, intr-un anumit moment istoric; ambele sint un mijloc de cunoastere a realitatii inconjuratoare. Inca din anii ’60, se vorbeste despre o a treia cultura, una care trece peste prapastia dintre stiinta si arta. Elemente de stiinta – cibernetica, biologie, tehnologia informatiilor – integrate in opere artistice apropie cele doua lumi, aparent de nereconciliat.
Bani pentru robotii saraciti
In astfel de proiecte, visele se intilnesc deseori cu talentul si cu tehnologia. Iar daca multi dintre noi si-au dorit, la un moment dat, sa zboare in spatiu, un artist din Ljubljana a visat sa danseze in spatiu. Tehnologia i-a transformat visul in realitate: in ceea ce pare o racheta rasturnata, o trupa de balerini-astronauti se antreneaza in conditii de gravitate zero pentru un dans in cosmos. Dragan Zivadinov viseaza sa repete acest dans la fiecare zece ani, pina in 2045, inlocuind membrii trupei ce vor disparea intre timp cu sunete si muzica.
Din aceasta alaturare improbabila, apar de multe ori intrebari care ne fac sa privim umanitatea intr-o lumina noua. Acesta este cazul, de exemplu, al proiectului unui australian, care si-a lasat conectat corpul la o complexa masinarie-cyborg, permitind utilizatorilor sa il controleze prin Internet. Prin performance-urile sale, a incercat sa puna problema imbunatatirii corpului uman prin cibernetica si corectarea slabiciunilor folosind tehnologia.
Un comentariu asupra societatii il aduc si roboteii Beggar, creati in laboratorul unui artist sloven. Folosind materiale reciclate si tehnologii moderne, Saso Sedlacek a creat doi roboti pe care i-a trimis la cersit, intr-un centru de shopping din Slovenia, respectiv din Tokyo, pentru a atrage atentia asupra raspindirii saraciei in lume si a faptului ca cei bogati se simt mai in largul lor atunci cind nu trebuie sa interactioneze direct cu cei saraci, ci cu un intermediar – precum robotul-cersetor.
Arta secolului XXI nu mai foloseste pensule sau lut, ci materiale aflate la indemina omului de stiinta: tesutul uman devine „new media”, cibernetica devine noua muzica, iar artisticul fara telecomunicatii si programare devine o raritate. Stiinta devine materia prima a artei, iar de cealalta parte, arta ne poate ajuta sa intelegem incotro ne duce viitorul, cu incalzirile sale globale si roboti care se ofera sa ne inlocuiasca.