Unul dintre cei mai importanți autori de benzi desenate din lume, desenatorul francez Jean-Claude Mézières, a încetat din viață la 83 de ani. Într-o carieră lungă de peste șase decenii, Mézières, spre deosebire de majoritatea colegilor lui de breaslă, a fost autorul unei unice benzi desenate, seria Valerian și Laureline, una dintre capodoperele SF-ului, pe care a desenat-o de-a lungul a peste 20 de albume.
Mézières, născut în 1938, l-a cunoscut pe celălalt părinte al lui Valerian, scenaristul și scriitorul Pierre Christin, încă din copilărie, în 1944, și l-a regăsit la începutul anilor ’60 în Statele Unite, unde scenaristul devenise profesor, iar tânărul desenator se apucase de meseria de cowboy.
Reînnodând ceea ce avea să se dovedească o longevivă prietenie, cei doi au revenit în Franța unde au creat, spre finalul decadei, seria SF dedicată agentului spațio-temporal Valerian și fascinantei sale companioane Laureline, serie care avea să aibă nu numai un uriaș și îndelungat succes, ci și un redutabil impact asupra a ceea ce înseamnă SF-ul vizual, mai ales în cinema, unde influența imaginației și a artei lui Mézières (ca și cea a prietenilor și confraților săi Moebius sau Druillet) este greu de ignorat. Fan al albumelor cu Valerian, cineastul Luc Besson s-a lăsat întâi inspirat de ele pentru filmul Al 5-lea element, la care au lucrat și Mézières și Moebius, ca, până la urmă, să încerce (fără succes), chiar o adaptare cinematografică în Valerian and the City of a Thousand Planets (2017).
Într-un interviu recent, desenatorul îi sfătuia pe autorii debutanți: „Nu e de ajuns să desenezi. Contează să știi să spui o poveste, cum să o decupezi… Este ca un montaj de film, o savantă dozare de planuri, de cadraje, este și ecleraj, și narațiune grafică. Desenul este important, desigur, dar, ca să-l stăpânești, ai nevoie de o viață întreagă. Și, mai presus de orice, trebuie să muncești enorm“.
Anul trecut, Mézières s-a retras oficial din activitate odată cu publicarea albumului L’Art de Mézières, susținând că „la vârsta mea este mai bine să deschizi ușa și să te retragi în liniște“.