Dacă „prima regulă a Fight Club este să nu vorbești despre Fight Club“, China a inventat altă regulă: autoritățile câștigă la final.
Știrea lansării pe platforma de streaming chinezească Tencent a celebrului film din 1999 al lui David Fincher, bazat pe cartea la fel de celebră a lui Chuck Palahniuk, a făcut înconjurul planetei dintr-un motiv foarte simplu: în China, filmul lui Fincher are un alt final decât cel pe care îl știe toată lumea.
Filmul lui David Fincher, cu Brad Pitt și Edward Norton în rolurile principale, se termina cu un șir de uriașe explozii, în ton cu ideea anarhistă a peliculei. În China însă, anarhiștii nu sunt permiși de cenzura oficială, prin urmare, în această versiune a lui Fight Club, poliția reușește să dezamorseze bombele la timp, dând peste cap planul terorist al personajului interpretat de Edward Norton. Întreaga scenă este aici înlocuită de un ecran negru însoțit de mesajul: „poliția și-a dat seama imediat de plan și a arestat toți criminalii, împiedicând explozia bombelor“.
Evident, toată lumea – începând cu publicul chinez — a denunțat acest act de cenzură soldat cu mutilarea unei opere cinematografice. Spre surprinderea tuturor, a existat și un personaj care a aplaudat, destul de ironic, „fapta de arme“ a cenzorilor chinezi: Chuck Palahniuk, autorul cărții pe care se bazează filmul lui Fincher. „Ați văzut chestia asta? E SUPER wonderful! Toată lumea primește un happy-end în China!“, a postat scriitorul pe o rețea socială. „Tyler și banda lui au fost arestați. A fost judecat și trimis la azilul de nebuni. Uluitor. Justiția câștigă întotdeauna. Nimic nu explodează niciodată. Fini.“.
Dar scriitorul american nu este nici fan al cenzurii chinezești, nici supărat pe ceea ce s-a întâmplat. Într-un interviu acordat TMZ, Palahniuk și-a explicat poziția, subliniind că finalul „chinezesc“ de la Fight Club este, de fapt, asemănător celui din cartea sa. În roman, bomba nu funcționează, iar personajul jucat în film de Norton își trage un glonț în cap și se trezește într-un spital de boli mintale, convins fiind că a ajuns în ceruri.
„Ironia este că felul în care chinezii au schimbat finalul filmului l-au făcut să fie mult mai aliniat celui din carte, câtă vreme Fincher a preferat un final mult mai spectaculos vizual“, spune Chuck Palahniuk. „Deci, într-un anume fel, chinezii au adus filmul din nou la carte.“
Palahniuk subliniază că ceea ce s-a întâmplat în China nu este ceva nou pentru el. „De fapt“, spune autorul, „ce găsesc cu adevărat interesant este că romanele mele sunt interzise în multe locuri din Statele Unite. De exemplu, sistemul penitenciar din Texas nu vrea romanele mele în bibliotecile lor. La fel, o mulțime de școli publice și cele mai multe școli private. Însă asta e o mare problemă doar atunci când chinezii schimbă finalul unui film?“.
Chuck Palahniuk susține că este deja obișnuit ca opera lui să fie alterată de „forțe exterioare“: „Mă confrunt cu interzicerea cărților de multă vreme. De exemplu, mulți dintre editorii mei străini au modificat Fight Club în așa fel încât finalul cărții să semene cu cel din film. Deci mă confrunt cu astfel de alterări de mai bine de 25 de ani“.
Romanul Fight Club apare deseori pe lista celor mai cenzurate cărți, alături de opere precum Metamorfoza lui Kafka, Ulysses de James Joyce, Ferma animalelor de George Orwell, Lolita lui Nabokov, Versetele satanice al lui Salman Rushdie sau Abator 5, de Kurt Vonnegut. Dar, în ciuda violenței din text și a filosofiei anarhiste, cartea lui Palahniuk este, de obicei, tolerată. Nu și în China însă, unde, în 1999, a fost interzisă pe motiv că în carte există instrucțiuni detaliate pentru a face bombe.