Marile magazine cu materiale pentru construcții și bricolaj sunt mallurile bărbaților.
Aș fi în stare să petrec ore în șir printre rafturile cu șuruburi sau cele cu scule electrice de mână, lăsându-mi imaginația să zburde, făcându-mi tot felul de scenarii fictive în care construiesc în curte o copie la scară redusă a Turnului Eiffel, sub care montez un hamac împletit de mine din sforile de la raionul de sfori.
Atunci când timpul nu-mi permite să visez, ci mă presează să termin o lucrare de rutină, din aia care nu lasă loc imaginației, prefer să dau fuga la un depozit din vecinătatea casei. Asta am făcut atunci când am realizat că nu-mi ajunge cimentul pentru placa de beton de lângă magazie. Din ochi, cam trei saci părea că ar împlini ctitoria. În curtea depozitului am găsit aceiași doi băieți pe care îi știu de ani de zile, cu salopetele devenite aproape rigide din cauza prafului de ciment, ipsos și adezivi. Și pe doamna gestionar, cu unghiile mereu lungi, gata oricând să străpungă tastatura casei de marcat. Noutatea era dată de anunțul scris pe tăblia de deasupra intrării în ghereta modulară: Stimați clienți, această unitate practică discount negativ.
Doamna mi-a spus că această idee de marketing aparține băieților și că a apărut din necesitatea protejării integrității lor fizice. Evident că am întrebat în ce anume constă discountul negativ și mi s-a răspuns că prețul produselor crește odată cu cantitatea cumpărată. Spre exemplu, un sac de ciment costă 28 de lei, al doilea sac costă la fel, dar doi saci costă 70. Al treilea sac de ciment costă 28 de lei, dar trei saci costă 110. Recunosc că nu am prins firul logic, dar nici marketingul nu e croit pe logică, ci mai degrabă pe comportamente de consum și decizii subiective ale clientului țintă. Nu puteam pleca fără ciment, așa că doamna a torturat de două ori tasta unu, o dată tasta zero și aproape că a găurit tasta verde, cea care cu un geamăt de plastic a declanșat printarea bonului.
Am prezentat băieților documentul de plată și unul dintre ei, probabil cel al cărui rând era să se spetească, a început să meargă șchiopătat și adus de șale, de parcă tocmai căzuse de pe o casă. Primul sac l-a adus pe muțește. La al doilea a punctat fiecare pas cu câte un icnet de hernie de disc în stadiu acut, iar la sacul al treilea am vrut să chem o ambulanță, fiindcă părea că omului îi săriseră ambele coluri femurale. Apoi, minune. S-a îndreptat, și-a pocnit degetele și și-a aprins, zâmbitor, o țigară. Iar eu vă jur că am plecat mulțumit, cu sentimentul că de banii ăștia cineva chiar s-a spetit.