Prezență-simbol în literatura română, Agripina reprezintă țara însăși, care în clipe de restriște își adună toate puterile pentru a-și salva fiii din fața unui nou val de cotropitori. Atitudinea ei de personaj simbol trebuie urmărită atât ca soție și mamă, cu grija pentru soțul plecat și pentru copiii aflați în primejdie, cât și ca fiică a unei națiuni, față de care simte organic dorința de a-și face datoria, asumându-și chiar și riscurile unor enorme sacrificii. Bravo, Bobi, ai învățat foarte bine comentariul, ai zece.
Eram în clasa a șaptea și încă îți scriam pentru opt martie felicitări puerile, desenate la școală, cu ghiocei scofâlciți pe copertă și text lemnos. Apoi Gala Galaction mi-a spus că ești capabilă să dărâmi, cu mâinile goale, munți pe care tot tu i-ai construit. Nu mi-a trebuit mai mult de câteva secunde să devin ferm convins că așa este, chiar dacă asta a venit la pachet cu un nod în gât, știind că sunt cel mai mic dintre copiii tăi. Dar era pace, iar pacea anesteziază fricile. Nu era necesar să salvezi planeta, dar știam că în șifonier, printre săpunuri, prosoape și lenjerii de pat, ai un costum de Agripină.
Ziua de 8 martie nu te găsește întotdeauna coafată, rujată și zâmbitoare, gata să îți fie umplute brațele cu flori. Anul acesta e posibil să îți porți costumul printr-o vamă dintre două lumi, ducându-ți copiii spre necunoscut. Privită de departe, pari gigantică. Dar tu ești fix cât un om, iar omenirea este un mare ochi care te privește cum dresezi lei și frici și pe bau-bau și le transformi în jucării de pluș care fură atenția miilor de micuți pe care îi ții în mii de brațe. La fel de posibil este ca plicul să nu conțină o felicitare, ci o foaie cu mesajul vino și ia-mă acasă. Iar tu îți vei smulge părul din cap, urlând de spaima neputinței, precum ursoaica aia care-și vede puii luați și duși pentru a fi dresați la nu se știe care circ.
Eu voi face ce fac de mulți ani, te voi suna să te felicit și să-ți promit că voi ajunge la Dorohoi cât de curând posibil. Mai devreme sau mai târziu, te vei bucura că mă vezi din nou. O să-mi pui în față o porție zdravănă din ciorba aia cu tăiței groși, al naibii de gustoasă. Apoi, la cafea, eu o să încep să spun bancuri porcoase și tu o să râzi cu multă poftă, chiar dacă o scamă din costum, rătăcită pe flanea, te va face să mă apostrofezi de câteva ori cu deja mult prea tocita expresie „măi, măgăroiule“.
8 este infinitul, pe care o mamă l-a ridicat puțin, cât să dea cu aspiratorul.