The Big Jubilee Read, o listă cu 70 de cărți selectate pentru a marca Jubileul de platină al reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, provoacă un nou scandal care depășește granițele Regatului Unit.
Lista celor 70 de cărți, întocmită de BBC Arts și The Reading Agency pe baza recomandărilor librarilor, ale bibliotecarilor și ale experților literari, adună laolaltă câte zece cărți pentru fiecare decadă din domnia reginei, din 1952 încoace. Pe listă apar romane și antologii de proză scurtă sau poezie, semnate de nume prestigioase precum Salman Rushdie, Margaret Atwood, Anthony Burgess, Yann Martel. Cu câteva omisiuni notabile printre care cea a cărților cu Harry Potter ale lui J.K. Rowling.
O omisiune simplu explicată de Susheila Nasta, profesor emerit de literatură modernă și contemporană de la Queen Mary University of London: „Ni s-a părut că Harry Potter și piatra filosofală e mai ales o carte pentru copii. Am hotărât că este mai bine să facem loc pe listă pentru o altă carte bună care să fi fost bine primită“.
Evident, o astfel de listă, în sine, are de ce să provoace multe discuții cu privire la autorii și titlurile selectate. În cazul lui Rowling însă, lucrurile nu se explică numai printr-o simplă opțiune literară. Iar explicația doamnei Nasta este departe de a satisface. „Vă place sau nu, cărțile cu Harry Potter, încă de la publicare, au fost un fenomen literar“, scrie revista „Spiked“. „Toată lumea acceptă faptul că ele au reușit să retrezească dragostea de lectură unei generații apatice. În 2018, Rowling vânduse peste 500 de milioane de cărți în peste 80 de țări – cu greu găsești o reclamă mai de succes pentru lectură. Chiar dacă nu ești fan al lui Rowling, să omiți opera ei de pe această listă oficială e ca și cum ai omite Biblia în Top 10 al lecturilor obligatorii pentru creștini.“
La fel ca cei de la „Spiked“, mulți comentatori nu înghit explicația oferită de BBC Arts pentru omiterea doamnei Rowling și cred că, în cel mai bun caz, comitetul care a redactat lista a dorit să nu se lase atras într-o controversă politică.
Asta fiindcă în ultima vreme, celebra scriitoare s-a transformat dintr-o mare susținătoare a cauzelor progresiste în „imaginea întrupată a diavolului“ pentru activiștii woke de pretutindeni. Motivul? În iunie 2020, Rowling a criticat un articol despre „oamenii care menstruează“, un articol care promova cauza transexuală. Scriitoarea a fost acuzată imediat de „transfobie“ și a fost declarată o „TERF“, acronim woke care înseamnă „trans-exclusionary radical feminist“, adică o „feministă radicală anti-trans“ – după ce, pe bună dreptate, a declarat că, în opinia ei, „activismul transgender anulează conceptul de sex biologic, lucru care este dăunător pentru femei în general și lesbiene în mod special“.
Și cum, spre deosebire de alte personalități din ultimii ani, Rowling nu s-a lăsat intimidată de nebunia activistă, ea a devenit, treptat, imaginea dușmanului sau, cum scrie „The Times“, „imaginea războiului cultural“ care face în prezent ravagii în lumea occidentală.
Nu este o simplă dispută de tabloid, lucrurile au ajuns deja foarte departe. Rowling a fost atacată de foarte multe persoane publice care preferă acum să cânte aria corectitudinii politice trans, inclusiv de actori din seria Harry Potter (care, cel puțin indirect, îi datorează cariera), precum Daniel Radcliffe sau Emma Watson. În februarie, ziarul „New York Times“ a declanșat un scandal cu o reclamă în care îndemna la „ștergerea“ autoarei: „Imaginați-vă Harry Potter fără creatoarea lui“. O nouă escaladare, la final de aprilie: Rowling moare arsă de vie în Manhunt, romanul de debut al unui scriitor transexual, Gretchen Felker-Martin, care, în fața valului de critici, s-a declarat „mândru (mândră?) de faptul că această carte va provoca un atac cerebral colectiv tuturor TERF-urilor din lume“.
Într-o lume în care cei mai slabi atleți bărbați se pot declara femei pentru a performa în sporturile feminine, J.K. Rowling, o personalitate care susține cauze progresiste, deranjează, culmea, chiar noile gărzi maoiste ale mișcării woke afirmând cu încăpățânare simple adevăruri biologice. Iar acest lucru provoacă frică într-o societate în care mulți aleg să tacă. Și să compromită, de exemplu, și o listă de cărți cu o încărcătură simbolică pentru actuala civilizație britanică.
Legat de The Big Jubilee Read, din listă lipsește și opera altui uriaș autor, dar, cum el nu este în prezent subiectul unei asemenea controverse publice, absența lui s-a remarcat mai puțin. Dar, oare, excluderea din listă a lui Tolkien și a Stăpânului inelelor nu ar putea semnala faptul că, în ochii larg închiși ai activiștilor woke, fostul profesor de la Oxford (un bărbat alb) este problematic fiindcă opera lui este fundamental creștină (romano-catolică), care nu poate decât să deranjeze actuala ortodoxie?