L-am ascultat live în martie 2021, la Palatul Culturii din Iași, în ultimul recital Classix. Nu bănuiam atunci că programul acelei seri va deveni încă un album al impresionantei sale discografii.
Născut la Hamburg în 1989 într-o familie cu rădăcini românești, Alexander Krichel este unul dintre cei mai importanți tineri pianiști europeni ai momentului. Înregistrat pentru Berlin Classics în octombrie 2021, albumul Enescu & Mussorgski reliefează tehnica briliantă a lui Alexander în Tablouri dintr-o expoziție, una dintre partiturile iconice ale literaturii pentru pian, și o senzualitate interiorizată în capodopera enesciană cu miez baroc și parfum impresionist, care este Suita nr. 2 pentru pian „Des cloches sonores“ de George Enescu.
Discul pianistului german, pe care îl recomand fără rezervă, conține și un savuros encore cu Nocturne (Petite suite) de Alexander Borodin.
În aceste zile, când se dedică concertelor umanitare, am stat de vorbă cu Alexander pentru „Suplimentul de cultură“ despre muzică și caritate, despre „marea poartă a Kievului“ și despre rolul artistului într-o lume a confruntărilor.
Alexander Krichel, luna trecută concertele tale au fost dedicate unei cauze umanitare de tragică actualitate. Ai cântat în Elveția și Germania și fondurile rezultate în urma reprezentațiilor tale au fost donate refugiaților, victime ale războiului din Ucraina. De ce?
Datoria noastră ca artiști este să arătăm oamenilor o lume mai bună, transportându-i într-o realitate alternativă și oferindu-le alinare prin artă. Unii refugiați din Ucraina au fost prezenți la concertul meu caritabil din Elveția. Mi s-a făcut pielea de găină uitându-mă în ochii lor, de pe scenă. Ce au văzut acei ochi? Ce au experimentat acele suflete? Și, în ciuda a toate, privirile au radiat, pline de recunoștință. A fost unul dintre cele mai frumoase momente pentru mine! Noi, artiștii, pe lângă confortul pe care îl aducem prin artă, deschidem ochii societății către crizele actuale, făcând apel la acțiune pentru o cauză bună. Asta atrage atenție. Și, desigur, orice ajutor are nevoie de mijloace financiare și acesta este și unul dintre scopurile unui concert caritabil: strângerea de bani pentru o cauză bună, care să ajute în mod direct oamenii.
În recitalul de la Ulm, Germania, ai reușit să aduni într-o singură seară 17.000 de euro pentru refugiații ucraineni. De ce e important pentru tine să ajuți?
Sunt un om foarte norocos. Am crescut într-o societate în care nu îmi lipsea nimic, am avut ocazia și privilegiul să studiez pianul la cele mai bune conservatoare de muzică din lume. Am fost liber în viață, am putut să-mi dezvolt pe deplin arta și personalitatea și pot face ceea ce iubesc atât de mult profesional. Când ești atât de norocos în viață, cred că e logic să dai înapoi. Este un cadou oferit mie, iar să fiu generos este modul meu de a mulțumi. Nu toți oamenii sunt atât de norocoși în viață. Susțin de mulți ani concerte caritabile, în principal pentru adăposturi și case de copii, chiar și în România – am amintiri foarte frumoase de la concertul meu caritabil de la Ateneul din București la care a fost prezentă și Principesa Margareta a României!
Cum e să cânți Marea poartă a Kievului în aceste vremuri turbulente?
Tablouri dintr-o expoziție de Mussorgsky nu e doar o plimbare muzicală printr-o expoziție de artă. Ceea ce se întâmplă în această lucrare gigantică este o metaforă pentru o viață întreagă. Sunt momente fericite, momente înfricoșătoare, momente triste. Este o lucrare foarte autentică inspirată de umanitate. Marea Poartă a Kievului, scena finală, e un rezumat esențial al ciclului. Sunt razele de aur în mi bemol ale Porții care ne eliberează de Baba-Yaga, vrăjitoarea care mănâncă oameni. Marea Poartă a Kievului reprezintă libertatea, mântuirea și fericirea religioasă. Mai ales în aceste vremuri este esențial mesajul că libertatea ar trebui să fie consecința a tot și cea mai importantă aspirație umană!
Alexander Krichel © Erik Wieder
https://www.youtube.com/watch?v=SsNOEQ1CtUw&t=19s
Școala rusă e o parte importantă a identității tale muzicale, ai studiat cu doi dintre remarcabilii ei profesori, Vladimir Krainev și Dmitri Alexeev. Ce reprezintă pentru tine, ca om și artist, actuala agresiune a Rusiei împotriva unei țări vecine și rezultatul dramatic al războiului de pe urma căruia suferă atâția oameni, inclusiv muzicieni din cele două țări?
Primul meu mare mentor, Vladimir Krainev, a fost un ucrainean care a studiat la Moscova împreună cu Radu Lupu la clasa legendarului Heinrich Neuhaus. Am mulți prieteni care provin din familii în care un părinte este rus, iar celălalt ucrainean. Sau ucraineni care, la fel ca mentorul meu, au studiat apoi în Rusia. Biografiile acestor două națiuni sunt foarte adesea împletite. În cercul meu de apropiați sunt mulți ruși și ucraineni care sunt cei mai buni prieteni. Trebuie să vă imaginați ce se întâmplă atunci când ambii sunt brusc forțați să se înfrunte într-un război. Rușii și ucrainenii sunt de fapt frați și nu dușmani!
Crezi că în situația de acum muzicienii ruși ar trebui boicotați?
O întrebare dificilă. Dar, în sens larg, răspunsul meu este: nu. Rușii care trăiesc în Europa de Vest sunt desigur în siguranță, dar mulți dintre ei au părinți și familie în Rusia. Așa că înțeleg că le este greu să se exprime liber. Dacă știi că îi pui în pericol pe cei dragi de acasă, s-ar putea să taci și nu acuzi pe nimeni pentru ce se întâmplă. Pe de altă parte, condamn muzicienii care se lasă promovați de un regim inuman și astfel beneficiază de el. Nu poți face nimic cu privire la locul de unde vii sau la situația ta, dar ești responsabil pentru deciziile tale și pentru ceea ce faci. Și să mă îmbogățesc pe spatele altora nu se potrivește cu imaginea mea de artist autentic.
Dincolo de muzicieni, crezi că în urma acestei conflagrații are de suferit și cultura rusă? De ce?
Natural! Distrugerea care însoțește un astfel de război este prezentă și resimțită pe toate planurile. Oamenii au prejudecăți, cultura rusă este acum interzisă sau boicotată în unele țări. Eu însumi am simțit asta: ori de câte ori am cântat în ultima vreme Rahmaninov sau Mussorgski, am fost întrebat dacă sunt sigur că vreau să o fac. Bineînțeles că am fost și sunt! Nici Rahmaninov, nici Mussorgski nu sunt implicați în această situație, sunt complet nevinovați, la fel ca mulți alți ruși care, public sau nu, se distanțează de război. Cred că în momentul de față e complet greșit să scoți muzicieni și compozitori ruși din programele de concert.
Te-am ascultat cântând live Mussorgski la Classix 2021, o interpretare de o intensitate emoțională specială, alături de o minunată versiune omagiu la Suita a doua de Enescu. Dacă Tablourile sunt o lucrare mai des cântată, ce reacții ai atunci când interpretezi Enescu în Europa sau altundeva?
Ambele lucrări îmi sunt foarte apropiate, Mussorgski datorită școlii mele pianistice și Enescu datorită familiei mele și, de asemenea, datorită dragostei mele pentru România și pentru oamenii din țară. Inexplicabil, Enescu este cântat foarte puțin în afară, dar oamenii și publicul sunt mereu entuziasmați când prezint o lucrare de-a lui. Cei care îi știu muzica sunt extrem de recunoscători că încerc să-l popularizez. Enescu este foarte emoțional și foarte inteligent în același timp – această combinație nu se găsește întotdeauna, chiar la compozitori mult mai cunoscuți.
Enescu a scris și alte partituri dedicate pianului. Te-ai mai încumeta să te apropii de muzica lui într-o altă aventură?
Am cântat deja câteva dintre lucrările lui. Pe lângă a doua suită, am fost deosebit de fascinat de a treia sonată, ceea ce el creează arhitectural este ca o lume uriașă. De fiecare dată când intru în lumea lui descopăr locuri noi. Enescu mă surprinde mereu, oricât de bine îi cunosc muzica. Dar mă bucur să descopăr și celelalte suite pentru pian!
În mai anul trecut ai înregistrat Enescu-Mussorgski pe cel mai recent disc al tău apărut la Berlin Classics în luna octombrie, album care s-a bucurat de cronici elogioase. Ce urmează muzical pentru tine, atât în studioul de înregistrare, cât și pe scenele live?
Anul acesta este plin de proiecte frumoase. În iunie, de exemplu, voi cânta cu Academia Karajan a Filarmonicii din Berlin. În vară voi cânta Primul concert pentru pian de Chopin în Elveția, voi cânta și Al cincilea concert pentru pian de Beethoven și voi călători în Germania, Austria, Elveția, Franța, Spania și Portugalia pentru recitaluri. Voi pleca din nou în Asia pentru concerte în a doua jumătate a anului. Nu pot spune mai mult despre următorul proiect CD, doar că va fi un album dedicat unui singur compozitor. Este foarte aproape de inima mea și l-am menționat deja în conversația noastră de astăzi.
Care e mesajul tău pentru lume, pentru fanii tăi, pentru muzicienii din Ucraina și Rusia, dar și pentru refugiații din calea acestei catastrofe, parte din ei aflați chiar în România, o țară vecină care i-a primit cu căldură și generozitate.
Deschideți-vă inimile semenilor voștri! Împreună putem face mai mult decât putem face singuri, fiți generoși dacă aveți posibilitate. Iar în situații tragice, un gest simplu valorează mult. Nu este vorba despre cei care pot să facă multe. Dacă toți ne vom face datoria, partea noastră, atunci cu siguranță lumea este un loc mult mai bun.
Îți mulțumesc, te așteptăm să revii cât mai curând în România!
Eu îți mulțumesc pentru conversația frumoasă – și aștept cu nerăbdare următoarele concerte în România. Am deja planuri pentru 2023!
https://www.youtube.com/watch?v=UnYcxpvQBZs
FOTO: Alexander Krichel © Nikolaj Lund