Noua ediție a festivalului de film de la Cannes a început în Franța. Pentru a marca evenimentul, „Le Figaro“ a adunat laolaltă o serie de momente tensionate care au intrat, de-a lungul vremii, în istoria manifestării.
– Mai 1968. Franța este cuprinsă de revoltă, la Paris două milioane de oameni sunt în grevă. Situația social-politic tensionată atinge și universul cinematografic de la Cannes. Adunat în mica sală „Jean Cocteau“, un comitet animat de cineaști din noua generație (printre care François Truffaut, Jean-Luc Godard, Louis Malle, Claude Berri și, cu rezerve, Roman Polanski) cer întreruperea festivalului pentru a susține greviștii, intrând în coliziune cu cei care se opun. Enervat de scandal, Jean-Luc Godard aruncă o frază care va intra în posteritate: „Eu vă vorbesc despre solidaritate cu studenții și muncitorii, voi îmi vorbiți despre travelling și prim-plan! Sunteți niște dobitoci!“. În cele din urmă, membri juriului demisionează și festivalul este anulat.
– 1977. Roberto Rosellini, președinte al juriului, cere ca Palme d’Or să fie decernat fraților Taviani pentru filmul Padre Padrone, film turnat inițial pentru TV, în vreme ce președintele festivalului Robert Favre Le Bert face presiuni pentru Une journée particulière de Ettore Scola. Enervat, Rossellini cumpără o bijuterie foarte scumpă pentru o membră a juriului și trece factura pe numele lui Robert Favre Le Bert. Padre Padrone câștigă și, în momentul înmânării premiului, Rossellini (care avea să moară imediat după festival) declară privind fix al Favre Le Bert: „Fără televiziune, cinemaul va muri“.
– 1987. Un Palme d’Or foarte controversat, remis lui Maurice Pialat pentru Sous le soleil de Satan, adaptare a romanului lui Georges Bernanos. Filmul e primit destul de rece de critică, deși e nominalizat la șapte premii César. Seara premierii la Cannes se transformă repede „într-un coșmar“. Criticii preferă Wings of Desire al lui Wim Wenders, dar câștigă filmul lui Maurice Pialat. Când acesta își ridică premiul, într-un cor de huiduieli și fluierători, le aruncă contestatarilor: „Ei bine, dacă nu mă iubiți, pot să vă spun că nici eu nu vă iubesc!“. Iar producătorul filmului adaugă: „Fluierăturile sunt caracteristice operelor importante“.
– 2004. Pe fondul tensionat al războiului din Irak, activistul documentarist Michael Moore câștigă marele premiu pentru Fahrenheit 9-11, o sfidare satirică la adresa președintelui George W. Bush și a invaziei americane. „Mă întrebați cum va reacționa Bush când va afla că am câștigat premiul la Cannes? Păi nici nu știe ce e asta! Sper să afle, în vreme ce mănâncă un covrigel!“, declară public Moore, în hohotele de râs ale audienței.
– 2006. Woody Allen este primit cu răceală de maestrul de ceremonii Laurent Lafitte: „În ultimii ani ați filmat mult în Europa, deși nici nu sunteți condamnat pentru viol în Statele Unite“. Afirmația face referire la situația lui Roman Polanski și la proaspetele probleme ale lui Allen, acuzat de fiica lui adoptivă. Sala este jenată. Seara, soția lui Polanski, actrița Emmanuelle Seigner, nu-și reține furia pe rețele sociale. „Eu sunt de părere că orice comediant trebuie să spună glumele pe care le dorește. Și eu sunt umorist și cred că umoriștii trebuie să fie liberi să se exprime“, încearcă Allen să împace situația.
– 2021. La conferința de presă, actorul Pio Marmaï, care joacă în drama La fracture de Cathrine Corsini, face o declarație care încă este discutată în Franța: „Ei bine, Macron, aș vrea să intru în casa lui prin spate și să îi sparg fața, așa cum vrea toată lumea!“. Urmează reacții aprinse din toate părțile, ministrul de Interne consideră declarația „un apel la violență“, iar Marmaï este silit să își „nuanțeze“ apoi poziția.
În 2022, cea de a 75-a ediție a Festivalului a debutat pe 17 mai, manifestarea urmând să se încheie pe 28 mai. Așa cum era de așteptat, este o ediție profund ancorată, și ea, în actualitatea politică (polemică), manifestarea debutând cu un discurs al președintelui ucrainean Zelenski și având o atitudine pronunțată împotriva invaziei ruse din Ucraina. Dar, pe lângă politică și război, anul acesta, la Cannes, polemicile ar putea fi stârnite și de o anume aplecare a festivalului spre horror și gore, asta după ce, spre marea surprindere a multora, la ediția precedentă Palme d’Or a fost decernat sângerosului și șocantului Titane. Anul acesta festivalul a fost deschis de Coupez!, comedie sângeroasă cu zombie semnată de Michel Hazanavicius. De asemenea, Festivalul marchează anul acesta reîntoarcerea lui David Cronenberg la filmele body-horror de la începutul carierei cu Crimes of the Future, producție care se anunță șocantă și terifiantă, descrisă de apreciatul regizor drept „horror cerebral“, care „nu este pentru toată lumea“.
Încearcă festivalul de la Cannes să fie cu tot dinadinsul polemic? „Astfel de festivaluri de film sunt cunoscute pentru faptul că aduc în lumina reflectoarelor un soi de cinema care forțează frontierele artei, care nu pot fi apreciate în momentul lansării, dar care sunt aclamate mai târziu“, este de părere experta americană în cinema Kate Robertson, citată de „Le Figaro“.