Nu e un film de prestigiul lui Salaam Bombay! (care i-a adus in 1988 Premiul Camera d’Or la Cannes si o nominalizare la Oscar) sau Mississippi Masala (trei premii la Venetia) sau Monsoon Wedding (Leul de Aur la Venetia si nominalizare la Globul de Aur). Face insa parte din universul intim al cineastei scolite si la New Delhi, si la Harvard, si care exploreaza intotdeauna in filmele sale felul in care se ciocnesc, se evita sau se inteleg doua civilizatii diferite, in majoritatea cazurilor – cea indiana si cea occidentala.
Puterea numelui e o lectura extrem de tihnita si de coapta pentru zilele de vara. E povestea unui cuplu alcatuit dintr-un tinar intelectual indian stabilit la New York si sotia sa, de care isi leaga destinele conformindu-se firesc traditiei de-acasa. Vine cu parintii la familia acesteia din India, o cunoaste cu aceasta ocazie, se casatoresc dupa tot ritualul, apoi pleaca impreuna la New York.
O poveste simplificata, dar extrem de credibila
Realizat dupa un roman (scris de Jhumpa Lahiri), filmul arde bucatile temporale (elipsele nu vin numai din ratiuni explicabile procesului tehnologic al ecranizarii, dar hranesc stilul aerisit si vag intelept al cineastei), inlantuind firesc macrameul destinului unei familii confruntate cu Lumea Noua. Imaginea lui Frederick Elmes (care a mai lucrat cu Jim Jarmusch si David Lynch) decupeaza cu aceeasi eleganta – New York-ului, ferindu-se de sabloane ori de intelectualizari pretioase. Culorile pe care le prinde in India iti evoca parfumuri, Taj Mahal-ul e filmat cu mare deferenta si teama de a nu cadea in turistic, aerul din ambele tari e mereu incarcat de un soi de intelegere calma a vietii.
Cei doi copii pe care cuplul ii are in America vor prelua modul de viata american. Accentul cade pe primul copil, un baiat, care e botezat Gogol pentru ca, in tinerete, tatal citea Mantaua lui Gogol inaintea unui accident feroviar din care a scapat ca prin minune. Crescind, Gogol isi schimba numele, il lasa ca pe o haina veche de care ii e rusine. Va reveni la el cind va inchide un ciclu.
Pornind de la o substanta romanesca pe care o banuim destul de vasta, Mira Nair reuseste sa aduca pe ecran o poveste poate simplificata, dar extrem de credibila, de sincera si de frumoasa. Poate cu atit mai mult cu cit marile teme sint tesute discret printre atele existentei de zi cu zi, printre micile amanunte care dau culoare unei povesti – amanunte traite poate de cineasta.
Fara sa iti arate cu indicatorul, Mira Nair vorbeste despre singuratatea dintr-o alta cultura, despre aerul rece dintre doua civilizatii puse fata-n fata si despre maturizare folosindu-se de lucrurile mici, de gesturi, de amanunte pe care alti regizori nu le observa. Poate de aici vine simplitatea cuceritoare a acestui film care trece pe linga clisee cu eleganta si sobrietatea demna a eroilor sai.
Puterea numelui/The Namesake.
Regia: Mira Nair. Cu: Kal Penn,
Tabu, Irfan Khan, Zuleikha Robinson