Celebrul personaj creat de Carlo Collodi revine la cinema în acest an în nu mai puțin de patru variante.
Prima dintre acestea este un alt remake cu actori al unui clasic animat Disney, cel din 1940, unul dintre cele mai bune filme de animație realizate vreodată de acest studio. Un remake realizat special pentru platforma Disney+. Noua versiune, lansată pe canalele de streaming, cu Tom Hanks în rolul meșterului Gepetto, este regizat de Robert Zemeckis, dar nu pare să fi entuziasmat publicul și, din primele impresii, nici criticii.
Mult mai așteptată pare a fi versiunea pe care o vor lansa rivalii de la Netflix, un film cu păpuși animate fotogramă cu fotogramă regizat de oscarizatul Guillermo del Toro, în coproducție cu Jim Henson Studious.
Amazon Prime nu lipsește, după ce a cumpărat drepturile pentru filmul Pinocchio realizat în 2019 de Matteo Garrone (Gomorra), cu Roberto Benigni, film nedifuzat încă în Statele Unite.
În fine, există și un al patrulea Pinocchio, lansat anul acesta în SUA, o versiune animată mult mai modestă, realizată de studioul rusesc Luminescence. Acesta din urmă pare a fi un film făcut special pentru piețele vestice, din moment ce în Rusia povestea lui Pinocchio este mult mai populară în versiunea reimaginată de Alexei Tolstoi, Aventurile lui Buratino.
Ce este cu această inflație de Pinocchio? S-au îndrăgostit brusc studiourile cinematografice de personajul creat de Carlo Collodi în 1880? Coincidență?
De fapt, avem de-a face cu un fenomen mai rar, dar nu necunoscut la Hollywood, cel al „filmelor gemene“, filme cu același subiect, lansate în același timp. Nu e un fenomen nou, astfel de lucruri se petrec de decenii. Ce e nou este, așa cum spune un comentator, „faptul că trăim într-o eră a conținutului, tot mai multe filme sunt realizate și lansate la foc automat și, de aceea, e natural ca doi realizatori să aibă aceeași idee“.
De exemplu, în trecut, Hollywoodul a lansat aproape concomitent filme de animație cu insecte (Antz și A Bug’s Life), filme despre coliziunea cu corpuri cosmice (Deep Impact și Armageddon). Uneori astfel de producții sunt „provocate“ de evenimente din actualitatea imediată, cum ar fi moartea lui Steve Jobs, care a inspirat două filme, unul de Joshua Michael Stern, altul de Danny Boyle. Sau inspirate de o aniversare importantă – centenarul Primului Război Mondial a inspirat deja They Shall Not Grow Old, 1917, The Light Between Oceans, dar și fundalul primului film cu Wonder Woman. Deseori, însă, această similitudine de subiecte este deliberată și reprezintă doar competiția acerbă între studiouri. Printre cele mai noi exemple de „filme gemene“, notate de BBC, se numără A Quiet Place și The Silence, Churchill și Darkest Hour, Mowgli și The Jungle Book, Boy Erased și The Miseducation of Cameron Post, July 22 și Utøya.
Mai demult, acum aproape un secol, canonizarea Ioanei d’Arc a inspirat două filme care au intrat în coliziune publică, în Franța. Superproducția „tradițională“ La merveilleuse vie de Jeanne d’Arc, pusă la cale de producătorul (născut la Iași) Bernard Natan, și un film mai puțin iubit în epocă, La passion de Jeanne d’Arc al danezului Carl Theodor Dreyer. Primul este uitat astăzi, al doilea este una dintre marile capodopere din toate timpurile ale cinematografiei.