Sigur, ambele perspective sint doar niste tuse teoretice, intrucit practic intelectualii se intilnesc, in moduri dintre cele mai diferite, cu politica. Si, din pacate, niciodata nu ies prea bine din punctul de vedere al imaginii.
Scandalul „poneiul”, asa cum a ajuns el sa fie numit de presa si la nivelul publicului larg, vine sa confirme cit de diferite pot fi lumile in care traim. Pornind de la un act artistic, caci nimic altceva n-a fost expozitia de la ICR New York, s-a ajuns la o politizare extrema si gaunoasa, s-a ajuns la denigrari cumplite, atacuri la persoana fara urma de discernamint si trimiteri, nu se putea altfel, catre asa-zise interese oculte, la virful politicii romanesti, al caror instrument, fireste, sint intelectualii.
De-o vreme, Horia-Roman Patapievici, presedintele ICR, a inceput un fel de cursa contracronometru, cu opriri pe la conferinte de presa sau pe la comisii (cea mai recenta, reprezentata de CNA, unde domnul Patapievici s-a trezit „judecat” marti de politicienii membri ai acestui consiliu, desi domnia sa reclamase acolo campania celor de la Antena 3), cautind un fel de disculpare publica, desi motive pentru asa ceva nu prea exista. Disculpare pentru un act artistic? Pare stupid, dar in Romania asta nu e o problema. Important e faptul ca prin atragerea culturii in acest scandal public s-a reusit atingerea unei alte tinte, chiar daca pe cai intortocheate. Problema pentru denigratorii lui Traian Basescu a fost permanent aceea ca o serie de intelectuali de prima vizibilitate s-au exprimat public in favoarea sau chiar in sprijinul presedintelui. Acum, cu ocazia unei expozitii new-yorkeze care n-a avut, in fapt, nimic scandalos, s-a gasit o cale pentru „rezolvarea” acestei probleme. Aruncarea cu noroi, dintr-o cabina de „analisti tv”, asupra intregii intelectualitati a fost o actiune reusita, iar poporul s-a putut lamuri, in fine, cine sint sustinatorii presedintelui. Intelectualii? Niste declasati. Nepatrioti, pentru ca au scris carti in care si-au manifestat lipsa de iubire pentru neam. Nazisti, pentru ca le place sa se uite la o svastica de pe fundul unui ponei. Lipsiti de orice criteriu de valoare, pentru ca nu-l apreciaza pe Adrian Paunescu, preferind sa faca expozitii cu niste „oribilitati” care nu spun nimic publicului cu adevarat iubitor de frumos. Lenesi si profitori, pentru ca traiesc din bani publici. Ba chiar drogati, pervertiti sexual, necrestini s.a.m.d.
Iar acum, domnul Horia-Roman Patapievici, presedintele ICR, e obligat sa alerge pe la comisii si conferinte pentru a incerca sa explice ca lucrurile nu stau asa. Si, in incercarea asta a domniei sale, diferenta dintre lumile in care traim devine si mai evidenta. Pentru ca, de fapt, lupta e mai mult decit inegala. Cum poti sa raspunzi ironiei de prost-gust, manipularii grosolane, scoaterilor din context mitocanesti, tiradelor dezaxate cu explicatii ce tin de finetea interpretarii, de estetica, de gust, de subtext? E ca si cum trimiti la lupta cu malacul grobian, care intelege doar dialogul cu bita in mina, un orator cu papion, al carui scop e sa-l convinga pe malac, cu vorba buna, sa puna bita la pamint. E oarecum clar cine cistiga, nu?
Prin urmare, desi contraatacul domnului Patapievici isi are sustinatorii lui, printre care n-am cum sa nu ma numar, el nici nu poate incalzi, nici nu poate aduce nimic bun. Nu face decit sa stirneasca noi „pasiuni”, precum cea a lui Constantin Dutu, membru CNA, care a exclamat in sedinta de marti, referindu-se la presedintele ICR: „Nu stiu de ce sa-l apar eu, CNA-ul. As accepta sa discutam despre un roman, un patriot. Ce cauta asta la Institutul Roman?”. Si, din pacate, are dreptate. Cum sa-l apere un om precum Constantin Dutu pe Horia-Roman Patapievici? Cu ce argumente? Prin ce mijloace? Si, mai ales, asa cum se exprima membrul CNA, de ce?
N-am intentionat sa raspund, in acest text, la intrebarea daca e bine ca intelectualii sa se implice in politica. Pina la urma, e optiunea fiecaruia. Nici nu mi-as putea permite sa dau cuiva sfaturi. Singura observatie pe care mi-o permit e aceea ca, lumile fiind atit de diferite, intre ele s-au creat si granite foarte puternice. Si e important sa stii, atunci cind treci aceste granite, ca acolo vama nu s-a desfiintat, iar vamesii nu poarta nici papion, nici macar cravata. Ei au doar mineci suflecate la camasi transpirate si se pricep cel mai bine sa-ti intoarca bagajele cu susul in jos.