Alegerile prezidențiale se vor ține la finele lui 2024, dar ce ați spune dacă la sfârșitul anului viitor vom merge la urne pentru a ne alege președintele? Scenariul pare astăzi SF, dar există posibilitatea să se ajungă aici. Cu o condiție, anume ca actualul șef al statului să fie desemnat secretar general al NATO. Dacă se întâmplă asta, atunci postul de la Cotroceni va fi ocupat de președintele Senatului, după care vor fi organizate anticipate.
Întrebarea e următoarea: care sunt șansele ca Iohannis să fie uns șef suprem la NATO? Unii spun că americanii îl susțin, iar cum un cuvânt aproape decisiv în NATO îl au Statele Unite, sunt șanse bune ca mutarea să aibă loc. Dacă președintele Iohannis nu se duce la NATO, discuția cu anticipatele pentru Cotroceni se închide.
Există însă un personaj care pare grăbit să intre în pielea candidatului la președinție. Vorbim aici de Mircea Geoană. Omul este adjunctul șefului NATO, deci cunoaște cam tot ce mișcă în instituția în care lucrează. Cu siguranță că Geoană este la curent cu discuțiile privind șefia viitoare a NATO. Oricum, interesul său în creștere pentru politica românească arată că se întâmplă ceva.
Plecarea lui Iohannis la NATO i-ar oferi o șansă nesperată actualului premier Nicolae Ciucă. În această ipoteză, PNL ar accepta fără vreo ezitare ca PSD să preia funcția de premier, caz în care Ciucă va fi desemnat șef la Senat, post ocupat în prezent de Alina Gorghiu. Astfel Nicolae Ciucă ar ajunge președinte interimar al statului, iar 2-3 luni în această poziție îi oferă șanse bune pentru cursa prezidențială.
Revenind la Mircea Geoană, sunt mari semne de întrebare privind jocurile de putere din PSD. Logic ar fi ca Marcel Ciolacu să candideze el însuși la președinție, din postura șefului de partid. Dar Ciolacu e conștient că n-are mare priză la public și că șansele sale de a deveni președinte sunt minime. Paul Stănescu, un lider influent din PSD, a spus recent că ar fi timpul ca după atâția președinți bărbați să vină și o femeie la Cotroceni. Am înțeles cu toții încotro bate Paulică, mai ales că omul e în relații excelente cu Gabriela Firea. Dar Ciolacu nu o vrea pe Firea, pentru că știe că, dacă o personalitate puternică din partid ajunge la Cotroceni, atunci poziția sa în fruntea PSD va fi tot mai șubredă. Ciolacu l-ar putea accepta într-un final pe Geoană, dar întrebarea e dacă întreg partidul îl mai acceptă pe Mircea.
Iar dacă tot vorbim de prezidențiale, mai sunt două partide care țintesc intrarea în turul doi. La USR favorit să fie uns candidat e însuși liderul formațiunii, Cătălin Drulă. Despre șanse e greu de vorbit deocamdată. Dacă ne luăm după sondaje, partidul nu e într-o formă prea bună, dar urmează o iarnă complicată pentru actuala guvernare în care multe se pot întâmpla. USR are și varianta alegerii unui prezidențiabil din societatea civilă, dar asta ține de strategia formațiunii. USR a intrat într-un con de umbră, dar se poate reinventa dacă în partid dispar controversele, iar toată lumea acceptă rezultatul de la ultimul congres în care Drulă a fost ales președinte. Ne vom lămuri în această toamnă dacă USR redevine partidul motivat din urmă cu 2-3 ani sau dacă tensiunile și lipsa de imaginație a liderilor USR vor ține în loc formațiunea. Pentru USR mai e și povestea REPER-ului lui Dacian Cioloș pe care puțini o înțeleg în momentul de față.
O surpriză la viitoarele alegeri ar putea veni din partea AUR. Nunta lui George Simion a ocupat scena publică în ultima perioadă, iar liderul AUR pare pus pe fapte mari. Simion arată că își pregătește intrarea în cursa prezidențială, dar în același timp lasă o portiță deschisă pentru o altă candidatură din partea AUR dacă va simți că partidul o ia la vale în sondaje. AUR anunță deja proteste din octombrie și rămâne de văzut dacă va reuși să capteze valul nemulțumirilor, care în mod sigur vor apărea. Culmea, partidul ar putea să înceapă căderea cu cât se va îngrășa mai tare. Deja mișună prin județe tot felul de personaje dubioase care socotesc că n-ar fi rău să folosească AUR drept trambulină pentru a-și face propriile jocuri.
Vom afla candidații la președinție ceva mai repede ca în alte rânduri. Probabil că la începutul anului 2024 vom cunoaște întreaga grilă de start, pentru că prezidențiabilii vor aduce puncte în plus partidelor sau dimpotrivă le vor trage în jos. Asta dacă nu cumva mutarea Iohannis la NATO va bulversa scena politică și vom intra în campanie cu un an mai devreme.