Picasso, mobilizare generală
Cele mai mari muzee ale lumii, de la Prado la Met sau centrul Pompidou, au sunat mobilizarea generală pentru marcarea a jumătate de secol de la dispariția marelui pictor spaniol Pablo Picasso, survenită la 8 aprilie 1973. Toate aceste instituții își propun să scoată în evidență, cu această ocazie, „moștenirea artistică și permanența operei“ marelui artist. Astfel, în întreaga lume vor fi organizate 42 de expoziții, „o mobilizare fără precedent“ pentru „cel mai celebru reprezentant al artei moderne“. Anul Picasso, pregătit de peste 18 luni de către Franța și Spania, va implica 38 de instituții majore din Europa și SUA, a explicat ministrul spaniol al Culturii, Miquel Iceta. Aceste expoziții vor încerca să prezinte toate fațetele artistului spaniol, ele fiind însoțite și de o serii de colocvii și dezbateri. Celebrarea va debuta pe 23 septembrie la Fundația Mapfre, la Madrid, cu expoziția Pablo Picasso și dematerializarea sculpturii și ar trebuie să se sfârșească la Petit Palais din Paris, la sfârșit de aprilie anul viitor, cu retrospectiva Le Paris des modernes (1905-1925). Alte manifestări vor avea loc și în SUA, în Germania, Belgia, Elveția, dar și România. Nu s-a evitat, bineînțeles, trimiterea la situația politică actuală, în special războiul din Ucraina, Miquel Iceta pozând în fața celebrului tablou Guernica, pictat de Picasso în 1937.
Bariera limbii
Cunoscutul cineast spaniol Pedro Almodóvar (72 de ani) a renunțat la adaptarea cărții Manual pentru femeie de serviciu al scriitoarei americane Lucia Berlin, care ar fi trebuit să fie primul lungmetraj din cariera lui realizat în limba engleză. Limba pare să fi fost chiar motivul abandonării acestui proiect la care, se pare, Almodóvar ținea foarte mult. „A ajuns la concluzia că nu e pregătit să atace un proiect atât de monumental în engleză“, scrie publicația „Deadline Hollywood“. „O decizie foarte dureroasă pentru mine“, a confirmat Almodóvar, care tocmai a termina primul lui western, scurtmetrajul Strange Way of Life, cu Ethan Hawke, realizat, culmea, în engleză.
3D not dead
James Cameron, care se pregătește intens de revenirea pe marile ecrane cu așteptata continuare la Avatar, anunțată de o relansare la cinema în versiune 4K a filmului original, săptămâna viitoare, încă este pregătit să jure cu mâna pe tehnologia 3D pe care a promovat-o. „Aș spune că tehnologia aceasta a fost la modă o perioadă după lansarea lui Avatar. Filmul a câștigat un Oscar de imagine, fiind filmat cu o cameră 3D, iar filmele care au urmat vreme de doi trei ani au fost filmate cu același tip de cameră. Vreme de 3-4 ani, Oscarurile au recunoscut această tehnologie“, spune Cameron, convins că influența lui asupra blockbusterelor moderne este în primul rând tehnologică. „Astăzi“, continuă regizorul, „pare că 3D-ul nu mai e la modă, dar nu e adevărat. Pentru mine situația seamănă cu apariția filmelor color, iar astăzi 3D-ul face parte din peisaj“.
Apartament contra vioară
Arta cere sacrificii, ar putea spune violonistul David Garrett, care, pentru a-și serba ziua de naștere, a achiziționat la o licitație o vioară realizată în 1736 de faimosul lutier Bartolemeo Giuseppe Guarnerius, pentru 3,5 milioane de euro. Deși ar o avere estimată la 12 milioane de euro, pentru acest cadou violonistul va trebui să cedeze o parte din proprietățile lui, în special un apartament pe care îl deține în New York. „Desigur, trebuie să mă separ de câteva bunuri personale, dar acest instrument merită efortul. Cumpărându-l, mi-am realizat un vis de-o viață“, a explicat muzicianul.
Cronica neagră
Lumea cinematografului a fost marcată de două dispariții în ultima săptămână:
– Jean-Luc Godard, celebru cineast franco-elvețian, una dintre cele mai mari personalități ale cinematografiei mondiale, a încetat din viață la vârsta de 91 de ani, după ce a recurs la sinucidere asistată. Monument al nouvelle vague, a fondat practic acest curent prin filme precum Le Beau Serge (1958), Les quatre cent coups (1959), A bout de souffle (1960) sau Le Mépris (1963). Încă de la primul lui film, Godard devine pentru admiratori o legendă vie, „dar și o enigmă, un teoretician genial, un inventator de forme, un oracol intimidant, un profet recalcitrant, un sfinx indescifrabil. Un monstru sacru“, comentează revista „Premiere“. Ultimul lui lungmetraj, Le livre d’image, a fost premiat la Cannes în 2018, un premiu calificat drept „catastrofă“ de cineastul care și-a anunțat, recent, viitoarea dispariție: „Îmi voi termina viața de filme, viața de realizator, finisând două scenarii. După care îmi voi lua rămas-bun de la cinema“.
– Irene Papas (93 de ani). Faimoasă actriță, Irene Papas, care „a personificat frumusețea grecească pe ecran și pe scenă“, rămâne celebră mai ales pentru aparițiile în filme de succes internațional precum Zorba grecul, Tunurile din Navarone sau Z. Născută în 1929 într-o familie de învățători, Irene Papas a debutat pe scena internațională cu Dead City, primul film grecesc prezentat la Cannes, în 1952. De-a lungul unei cariere de decenii, ea a jucat în peste 60 de filme, alături de mari vedete și sub bagheta celor mai mari regizori. În Grecia este cunoscută și pentru activitatea ei politică, membră a partidului comunist, ceea ce a făcut-o să trăiască în exil în perioada dictaturii coloneilor, până în 1974.
– Peter Straub (79 de ani). Respectat autor american de literatură fantastică, lansat mai ales cu succesul Ghost Story (1979), dar cunoscut și pentru Talisman, roman dark fantasy realizat în colaborare cu Stephen King, cu un mare succes de librărie.
– Oleksandr Șapoval (48 de ani). Una dintre vedetele dansului de la Opera națională din Ucraina și profesor de dans la Kiev, Șapoval a murit pe front, în timpul luptelor cu forțele ruse.