De-a lungul domniei reginei Elisabeta a II-a, începută în iunie 1953 (încoronarea ei a fost, de fapt, primul astfel de eveniment transmis în direct la TV), s-a înregistrat o masivă evoluție a comunicațiilor și a media. Asta a avut ca efect, printre altele, și transformarea unei regine, menită să întrupeze ideea de tradiție, într-o adevărată vedetă a culturii populare, inspirând muzicieni, realizatori, și tot felul de alți creatori pop. Imaginea ei este imprimată pe timbre, bancnote, tricouri, este folosită ca model în tablouri de pictori precum Andy Warhol, fără a uita de relația complexă dintre monarhie și muzica pop, de Familia Simpson sau de agentul 007. Toate acestea au dus la o modernizare a imaginii monarhiei britanice, dovadă și uriașa ei popularitate. Va supraviețui această imagine morții reginei?
De-a lungul domniei sale, imaginea reginei a apărut în aproape 175 de portrete, realizate de artiști diverși precum Cecil Beaton, Lucian Freud sau Annie Leibovitz, cele mai cunoscute fiind, fără doar și poate, cele realizate de Andy Warhol în 1985, în cadrul unei serii dedicate reginelor epocii. Artistul american a folosit o fotografie oficială a reginei, pe care a personalizat-o, așa cum a făcut și cu celebrul portret al actriței Marilyn Monroe.
De la imaginile statice la cele mișcătoare, Elisabeta a II-a a fost o adevărată vedetă a filmelor, serialelor și desenelor animate. A apărut în mai multe episoade ale popularului și longevivului Familia Simpson, dar și în desenul animat pentru copii Peppa Pig și în Minions. N-a scăpat de aparițiile în parodii precum Austin Powers in Goldmember (2002) sau în The Naked Gun: From the Files of Police Squad! (1988), filme unde este jucată de cea mai celebră sosie a ei, actrița britanică Jeannette Charles.
Într-o notă mai serioasă, viața ei apare în dese rânduri pe marile ecrane: în copilărie, în Discursul regelui (2010), și la maturitate, în plină criză, în The Queen (2006), când, sub trăsăturile lui Helen Mirren, înfruntă supărarea poporului la moartea prințesei Diana. Mirren, de altfel, este singura actriță care le-a jucat pe ambele Elisabete care au domnit în Anglia. „Sunt mândră să fiu elisabetană. Astăzi plângem o femeie care, cu sau fără coroană, a fost o întruchipare a nobleței“, a comentat la moartea reginei actrița a cărei interpretare din The Queen i-a adus un Oscar și un BAFTA. Recent, Mirren a reluat rolul reginei în producția teatrală The Audience, care i-a adus și un premiu Tony în 2015. În prezent, la teatru, rolul a fost preluat de Kristin Scott Thomas.
Printre alte actrițe britanice care au întruchipat-o pe maiestatea sa în diverse ipostaze se mai numără Sarah Gadon în A Royal Night Out (2015), Jane Alexander în producția TV William & Catherine: A Royal Romance (2011), Emma Thompson în Walking the Dogs, Maggie Sullivan în două filme TV recente despre cuplul Harry & Meghan.
Nu trebuie uitat foarte popularul serial The Crown de pe Netflix, care își propune să povestească detaliat viața reginei și a prințului Philip, cu scandaluri, crize conjugale și politice, serial în care regina a fost jucată până acum de către Claire Foy și Olivia Colman. În ultimele două sezoane ale seriei, Elisabeta va fi întruchipată de Imelda Staunton.
Poate cea mai interesantă și mai complexă relație este cea pe care a întreținut-o regina Elisabeta, involuntar, cu muzica pop britanică, de la „obrăzniciile simpatice ale Beatles-ilor la scuipatul celor de la Sex Pistols“, cum comentează „Le Figaro“, care subliniază că, totuși, „dincolo de provocare, se vedea și o anume tandrețe pentru cea care a întrupat figura maternă pentru o întreagă țară, vreme de 70 de ani“.
Elisabeta a II-a domnește de aproape un deceniu în momentul în care explodează fenomenul The Beatles și muzica pop, într-o adevărată „British Invasion“ ce se revarsă asupra întregii lumi. Nu e de mirare că, în 1965, Beatles-ii, la palatul Buckingham, primesc chiar din mâna reginei Ordinul Imperiului Britanic. Pentru care Paul McCartney mulțumește în 1969 cu melodia Her Majesty în care cântă „Her majesty’s a pretty nice girl/ But she doesn’t have a lot to say“, în vreme ce Lennon returnează medalia pentru a protesta „contra implicării Marii Britanii în războiul civil din Nigeria, contra sprijinului pe care îl dăm Americii în Vietnam și contra faptului că noul meu single, Cold Turkey, nu are succes“. Mai târziu însă, în 1997, Paul McCartney va deveni primul star rock britanic ce va fi înnobilat de către regină în persoană, privilegiu de care s-a mai bucurat doar Elton John, dar nu și Mick Jagger. David Bowie va refuza această onoare de două ori, în 2000 și 2003.
Regina nu pare să fi fost totuși mare amatoare de rock – pe YouTube circulă un clip amuzant din 2002 în care Elisabeta îi întâlnește pe cei mai mari chitariști ai genului (Eric Clapton, Jeff Beck, Jimmy Page și Brian May) și se vede clar că aceștia sunt niște persoane necunoscute pentru ea. Deși trupa Queen, cel puțin, ar fi trebuit să îi fie familiară, din moment ce aceștia au compus muzica unuia dintre filmele preferate ale reginei, fantezia SF Flash Gordon.
Cu siguranță însă, Elisabeta a cunoscut rău-famata piesă God Save the Queen a celor de la Sex Pistols, pamflet punk contra „monarhiei, un regim fascist”, care a provocat un imens scandal la lansarea, în 1977, în plin Jubileu monarhic. Tot problematică este și piesa The Queen is dead a celor de la The Smiths.
Dar până și criticii de ieri, cei care au supraviețuit reginei, au fost schimbați, se pare, de personalitatea acesteia. Iar fostul vocalist de la Sex Pistols, Johnny Rotten, a marcat trecerea în neființă cu un mesaj aproape neașteptat: „Odihnește-te în pace, Elisabeta a II-a. Send her victorious“, un citat din imnul național britanic. Această atitudine nu îi miră pe cei care îl cunosc pe Rotten. Încă din 2007, acesta recunoștea că se teme de faptul că melodia God Save the Queen va fi promovată din nou la moartea reginei. „Cântecul acela vorbește despre o situație politică și despre faptul că o monarhie în care nu cred îmi cere să mă supun ei. Dar regina este o ființă umană și care îmi va lipsi foarte mult atunci când va dispărea. Nu e vina ei că s-a născut într-o cușcă de aur. Fie să trăiască cât mai mult!“, spunea Rotten într-un interviu de acum câțiva ani.