Ne-o asumam pentru ca e perioada copilariei si a adolescentei, pentru ca practica agricola la morcovi, serbarile – cu program de brigada artistica, „montaj”, recitari, sceneta, dans modern etc. –, pauzele in care aruncam cu buretele in portretul lui Ceausescu, serile distractive unde fetele aduceau sandvisuri si prajituri, iar baietii, sucuri, trucurile prin care baietii ne aratau ca ne plac, ridicindu-ne fustele plisate de pioniere („Iti iubesti tara? Sus drapelele!”), fac parte din noi si le vedem acum ca inevitabile si necesare. Cum sa zic mai clar? Mi-e greu sa cred ca cineva de virsta noastra regreta ca a trait pe vremea lui Ceausescu, ceea ce nu inseamna ca l-ar regreta pe Ceausescu.
Cred ca asta vrea sa spuna Catalin Mitulescu in filmul lui selectionat in acest an la Cannes in sectiunea „Un Certain Regard” si rasplatit cu premiul de interpretare feminina, pentru Dorotheea Petre. Problema e ca scenariul pleaca in prea multe directii – si spre securistul ca prototip, si spre fiul securistului care o „seduce”, apoi o abandoneaza pe eroina pentru a reveni bizar la sentimente mai bune, si spre fiul disidentului care se antreneaza sa fuga din tara, si spre fratele eroinei care are la 6 ani idee despre ce e inseamna „securist”, „muie” si care vrea sa-l omoare pe Ceausescu samd –, dind prea putina consistenta, finalmente, tocmai eroinei, a carei psihologie si ale carei motivatii sint ca si inexistente. Pe mine filmul nu m-a impresionat prin ce mi-a dat, nu asa cum mi-as fi dorit, desi contine o secventa care mi-a placut foarte mult – cea de la serbarea de sfirsit de an de la scoala profesionala – si unde am detectat poate pentru singura oara in film privirea nostalgica, afectuoasa si impacata a liceanului de atunci, ajuns azi regizor de film, aruncata peste o scena veridica imaginata de el.
Neajunsul filmului pleaca de la raportarea autorului la poveste
Filmul nu mi-a dat mai mult decit am gasit eu singura in propriile amintiri, dar m-am simtit frustrata pentru ca n-am putut regasi in el atmosfera acelor ani, asa cum o stiu, nici macar aerul intim si cald din dupa-amiezile intunecate de toamna, cind mama ne calca sfiriind uniformele. Mi s-a parut ca, in ciuda bunelor intentii, filmul stringe amanunte disparate referitoare la viata de zi cu zi de pe vremea lui Ceausescu fara a le putea lega omogen, pe linga faptul ca unele par sa fi suferit alterarile rememorarii. Cred ca filmul poate prinde bine in afara sau la romanii din afara carora le lipseste tot ce tine de Romania si de trecut. Pentru cei dinlauntrul granitelor insa, el poate parea un film despre un teritoriu strain (desi stiu multi romani de aici carora filmul le-a placut). Romania din film mi s-a parut edulcorata, retusata (sub imperiul nostalgiei, poate) cu instrumentele blinde ale basmului balcanic (nu departe de Kusturica), putind reprezenta spre orice tara din Europa de Est confruntata cu caderea cortinei comunismului. Doar cind filmul aduce in acelasi cadru un televizor pe care se vad imagini reale de la Revolutie iti dai seama ca distanta dintre ele si viziunea nostalgica a cineastului e mare, ca intre doua lumi diferite.
Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii nu pune in discutie cit de bun sau cit de rau regizor este Catalin Mitulescu, pentru ca este chiar un film: are atmosfera, coerenta, actori prezenti – unii foarte prezenti, solutiile regizorului sint precise, ochiul acestuia descopera amanuntul, mina lui „bate” decupajul, tonul nostalgic e evident si bate spre culoarea mierii pe care o mincam cind eram mici. Cred ca neajunsul filmului pleaca de la poveste si de la raportarea autorului la ea. Dar, pe de alta parte, sint convinsa ca cineastul stia la ce se inhama cu un asa subiect si ca si-a ridicat scutul. Referirea la viziunea personala asupra epocii lui Ceausescu vine de aici. Si e detectabila din primul cadru: Ceausescu din portret e desenat, nu fotografiat.
Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii, 2006. Regia: Catalin Mitulescu. Scenariul: Andreea Valean si Catalin Mitulescu. Imaginea: Marius Panduru. Montajul: Cristina Ionescu. Cu: Dorotheea Petre, Timotei Duma, Carmen Ungureanu, Corneliu Tigancu, Cristian Vararu, Florin Zamfirescu, Mircea Diaconu, Jean Constantin.