E suficient sa precizez aceste lucruri pentru ca datele sondajului invocat sa se arate, deodata, in toata grozavia lor. Care sint asadar modelele copiilor nostri? Manelistul Nicolae Guta, buna Teo Trandafir si preabuna Andreea Marin. Majoritatea elevilor considera ca domeniul sportiv aduce reusita in viata, iar mai mult de jumatate dintre ei si-ar dori sa devina fotbalisti. In sfirsit, desi biblioteca ocupa un loc predominant in caminele adolescentilor (80%), tinerii citesc foarte putin, aproape deloc.
Iata cum cercul se inchide. E aici o convertire a valorilor ce pare desprinsa din paginile unei distopii. Este limpede ca tinerii nu mai dau doi bani pe carte, pe invatatura, pe achizitia intelectuala si spirituala, pe largirea universului de cunostinte si rafinarea unei sensibilitati ce modeleaza personalitatea umana. Ei prefera un alt drum, un fel de scurtatura pe care, fara efort, fara munca, fara investitii de timp, rabdare, energie, cu putin ulei de smecherie autothona, pot ajunge… unde?
Acolo unde mass-media le arata ca sint reperele de realizare individuala si cota succesului de piata. Intre fata dezbracata cotidian pe pagina 5 a unui tabloid popular, rubricile de Meteo cu vedetute sexy, obsesiva mediatizare a panseurilor lui Gigi Becali si, pe de alta parte, nivelul atit de jos al expectantelor elevilor nostri, al idealului lor in viata, vad o legatura strinsa. Scoala romaneasca a pierdut razboiul cu televiziunile noastre in cautare de rating care i-au vinat elevii ca pe un public-tinta si i-au facut dependenti de toate aceste mizerii colorate. Imaginea profesorului in societatea de azi e decupata fie pe conturul patologic (betivi, obsedati sexual, lacomi de bani), fie pe tiparul omului de pe alta lume.
Cu cit situatia e mai grava, cu atit veselia e mai mare. Intrate pe spirala succesului de piata, cu orice pret, televiziunile care fac comert cu sufletul si cu mintea copiilor nostri vor gasi forme si mai „seducatoare” de a-i atrage, transformind generatia tinara de azi in imbecilul colectiv de miine. Un firicel de bun-simt si doua-trei emisiuni inteligente nu pot contrabalansa efectul devastator al bitiielilor decerebrate. Ramine ca profesorii demni de acest nume sa-si faca in continuare meseria, ridicind praguri, fixind filtre de exigenta prin care sa treaca numai elevii buni.
Elevii care, in loc sa-l absoarba prin toti porii pe Guta, mai pun mina si pe cite-o carte. Daca tot e sa ne resemnam cu analfabeti si agramati pe mai toate posturile TV si in diferite demnitati publice, atunci macar sa stim, sa putem fi siguri ca ei nu sint, totodata, absolventi de scoala, licentiati, doctori, profesori universitari.
Ultima reduta: o biata bucata de carton, o diploma. Nu le-o vindeti pentru nimic in lume!