Altul, diareic-digresiv, nareaza tot ce citeste si tot ce i se intimpla, descriind pe larg miile de chestii la care participa, laolalta cu starile proprii: de la o banala intilnire pe strada la ultima lansare din tirg, si de la guturaiul recent la varicela din copilarie. Un al treilea ne povesteste, „literar”, nu numai ce face si simte el, ci si faptele si simtamintele nevestei, oracaielile copilului, opiniile vecinilor. Si asa mai departe.
Poate ar trebui sa postez si eu pe blogul personal cum m-am certat alaltaieri cu un vecin oligofren pentru un loc de parcare si cum mi-am mutat masina noua, de frica sa nu iasa noaptea sa mi-o zgirie. Sau cum mi-am luat, cind am iesit in oras, nu perechea de adidasi maro, cam murdara, ci pantofii aceia cumparati dintr-un magazin din Brasov, si care parca se potriveau si mai bine cu pantalonii proaspat spalati. Blugii sau pantalonii kaki? ma vor intreba comentatorii avizati, care vor fi aflat deja, din alte postari, ce se intimpla in gospodaria bloggerului.
In fine, sa nu uit sa aduc la cunostinta lumii, prin Internetul ospitalier, ca ieri m-a cam durut in git, si atunci am baut o cana de ceai cu menta, in care am stors o lamiie. Iar astazi, chiar astazi dimineata, inainte de a iesi pe usa, am luat un Modafen, cu putina apa de la chiuveta (cea din frigider, stiti, era mai rece), pusa intr-o canuta alba, cu doua flori – parca – pe ea. Cind o sa ajung acasa, o sa ma uit inca o data la cana respectiva si o sa verific informatia. Poate ca nu-s doua flori, e una singura. Dar cana este sigur alba. Ma uit si va spun, cu urmatoarea postare.
Dincolo de faptul ca unii dintre acesti oameni n-au notiunea de intimitate (ce intimitate mai este aceea pe care o pui la dispozitia tuturor?), ei nu filtreaza nimic din ce li se intimpla. Ori ca totul li se pare la fel de important, ori ca sint niste exhibitionisti infantili, la ani-lumina de adevaratii perversi, e clar ca au o problema de raportare. Ei „dialogheaza” cu lumea in felul acesta fiindca prin alte canale si conducte de comunicare nu reusesc s-o faca. Din pacate, blogurile (ca si forumurile ziarelor) au devenit terenul predilect al unor frustrati, care nu se pot manifesta ca atare la suprafata, pe hirtia tiparita sau in emisiuni de radio si televiziune. Politicieni care, altadata, monopolizau ecranele televizoarelor si care, ajunsi in opozitie, au pierdut toate pirghiile puterii, au descoperit si ei blogurile, unde pot „dovedi” ca persoana lor exista inca si conteaza.
Pe bloguri gasesti, asadar, fosti protagonisti in cautarea filmului pierdut, exhibitii jenante si autoreclame ce obtin un efect invers, filmulete porno facute de amatori pentru alti amatori… Poti gasi orice, oricum, oricit de sordid.
Voi deveni mult mai selectiv de acum incolo, desi, marturisesc, imi vor lipsi guturaiurile lui X si sforaitul bunicii lui Y…