Senzatia de cacofonie e si mai mare daca acea imagine se repeta, obsesiv, pret de doua ore (pretul nostru, evident!); si mai e si completata, ca tot traim in epoca multimedia, de un suav sunet intesat cu urlete.
Cam asta s-a petrecut, in cursul acestei saptamini, pe GSP TV. Un post de televiziune „de nisa”, dedicat fotbalului, pe care l-am perceput – pe buna dreptate – drept echivalentul unei reviste „glossy” dedicata „fenomenului”. Comentatori rutinati, „analisti” ce-au dovedit, din scriitura lor, ca au dreptul sa se elibereze de ghilimelele atribuite, just, cabotinilor cu aura de guru din presa, moderatori isteti si fisneti care au, cum ar spune maestrul Radu Cosasu, „zvic in fraza”. GSP TV si-a construit, in mintea mea de degustator-betiv al fotbalului, imaginea oricarui print lunar al revistei „National Geographic”: si asta nu numai pentru ca oamenii ce populeaza „fenomenul” sistematizat al basicii si al patru-patru-
doi-urilor aduc, citeodata, cu suricatele, molustele si particulele invizibile ce ne compun, evoluind, toate, in legea lor (care n-are a face cu legile noastre); nu!, si pentru ca acesti oameni, desprinsi din ceea ce in trusturi se cheama, uneori, „divizia de presa”, au dat, in repetate rinduri, masura unei valori la care orice nisa a mass-media trebuie sa adere.
Ei bine, luni si marti seara, deschizind televizorul pe GSP TV, am avut convingerea ca trustul Intact a fost cumparat de Dan Diaconescu. E drept, nu i-am vazut levitind prin zona pe Ogica sau pe Lazarus, n-am auzit nimic despre Elodia, nici macar o veste despre fantoma din casa bintuita, dar am urmarit, la inceput nedumerit, apoi enervat, tot anasamblul text-imagine-sunet pe care l-am povestit la inceputul acestui articol. Ce s-a intimplat stie toata lumea: un arbitru roman, Coltescu, a vrut (sau n-o fi vrut? dar de ce n-o fi vrut?) sa se sinucida. Cred (fara a face parte, nici pe departe, din rindurile puritanilor de presa) ca demnitatea unui om trebuie sa prevaleze orice forma de manifestare, oricit de „publicistica”, „profitabila” sau, simplu, „abila” ar fi imbracata ea. Nu stiu citi ati urmarit emisiunile in cauza: ati fi impartasit, cu mine, sentimentul ca, de-ar fi facut ceea ce se presupune c-ar fi vrut actorul trist al acestei comedii, i-am fi vazut pe respectabilii oameni de presa din studio in roluri din „Ghost Busters”.
E trist sa vezi presa televizuala romaneasca aderind, cu tot dinadinsul si dintr-un timpism inexplicabil, la titrari si maniere de-abordare similare stirilor brevetate de ProTV. E ca si cum, astazi, in sus-mentionatul National Geographic, am fi „beneficiat” de pictorialul incendiar al gainii cu pui vii din epoca de inceput a Evenimentului Zilei.