Hai sictir, domnule Flutur! Ati zburat, filfiindu-vi-se, ca mai tuturor cetatenilor patriei ce-ajung a se crede deltaplane, direct in racla. Pup!, v-ati fi spus, poate, pup!, pup voturi!, ai laviu Iasi!, ma iertati, dar de-acum, cind o sa va vad poza din buletin la stiri si la talk-show-uri, o sa ma gindesc doar la bancul cu „eu pup poala popii, popa…“, seamede, cum ar zice, vocal ca un cal breaz ce-a baut heliu, colega dumneavoastra de platou, uneori si-ntotdeauna, madam’ Buruiana. Sa traiti!
Hai sictir, domnule Adomnitei! „Stau la coada asta ca atunci cind eram student“, ati grait dumneavoastra, la ceas de-amiaza, in curtea Mitropoliei din Iasi. Da, domnule Adomnitei, v-am recunoscut dupa ce v-am auzit „marturisirea“ de enorias preacuvios reloaded: dumneavoastra sedeati linga ceilalti studenti, ca subsemnatul, in anii nouazeci, la moaste. Da, vedeti, eu credeam ca, la ora cind spuneati ca erati la exersat „tucuri“ „pa“ racla asa cum un maistru foloseste foehn-ul la uscat cantul de pe mobila, va zarisem intr-o discoteca din Iasi, linga alti iubitori ai aproapelui cu tocuri. Vedenii, desigur! Scuze! Sa traiti!
Hai sictir, domnule primar! Stiu, de-o sa cititi „urarea“ mea, o sa ziceti ca-s de-al lui Oprea. Sau de-al lui Fenechiu. Sau de-al mai stiu eu cui. Dar, domnule primar, de ce trebuie ca zeci de mii de ieseni s-asiste la bilciul anual pe care l-ati instaurat pe arterele Iasului, ce functioneaza ca un perfect dop ce-arunca orasul in infarct? Ginditi-va, macar, la saracul Bilba, domnul atacant al echipei ce va descreteste rarele riduri si striatii: pe unde o sa mai goneasca dinsul, cu rutiera si consoarta si soarta dupa el, daca i-ati barat goana cu cirnati si geci de piele-nfipte-n tonete? Sa traiti!
Hai sictir, domnilor politicieni camuflati maiastru-n „pochi“! Da, „pochi“, c-asa li se spune in Moldova celor ce au inversat, maestri, nah!, subiectul in fraza: „Iisus a intrat in casa Fariseului, si a sezut la masa“. Eu stiam ca mindria e unul din cele sapte pacate capitale; dumneavoastra, stimabili slujitori ai megafoanelor alimentate-n statii de concerte rock, nu faceti decit sa serviti ca exemplu pentru asta: altfel, cum s-ar explica transmisia, „live“, a slujbelor tinute de domniile voastre, in ceas de noapte, cind lumea exerseaza, fara succes, somnul? Sau ati repetat, cu glas tare, primirea, de-a doua zi, a domnilor Geoana, Flutur si Adomnitei? Sa traiti!
Credinta e o chestiune intima. Cel putin asa eram convins, prostul de mine, pina zilele Sf. Parascheva sa devina sarbatorile multimedia ale Iasului.
Sa traiti!