Deocamdata, citeva date culese din presa franceza despre un proiect pe care autorul lui, Nicolas Joel, il caracteriza „dintre cele mai ambitioase facute la Capitoliu, date fiind lucrarea si mijloacele de a o pune in scena”. Din nefericire, Nicolas Joel, care urmeaza sa preia conducerea Operei pariziene din 2009, a suferit o hemoragie cerebrala in august. Realizarea proiectului i-a revenit asistentului lui, Stephane Roche. Potrivit unuia dintre comentarii, acest accident a fost probabil motivul pentru care indrumarea actorilor nu ar fi fost „punctul forte al serii”. Faptul ar fi fost ilustrat de dificultatea de a da forma unei opere hieratice pe plan dramatic, doar actul al 3-lea ridicindu-se la inaltime. Cronicarul semnaleaza ca punct pozitiv decorurile si costumele clasice, traditionale, un amfiteatru antic, coloane, costume si peruci in stil antic si ele. Laudata este si orchestra Capitoliului, excelenta intr-o „partitura in acelasi timp densa si subtila, care prin rafinament suna de maniera foarte franceza. Pinchas Steinberg a dirijat „cu mina forte, fara sa forteze, la diapazonul unei scrieri moderne…”.
Intervievat in ajunul premierei, Nicolas Joel se bucura ca a reusit sa reuneasca un platou vocal francez, in proportie de 90%. In „Les Echos”, Michel Parouty subliniaza distributia „stralucitoare” in care il evidentiaza pe baritonul Franck Ferrari, intr-un rol „de durata, coplesitor, pe care il asuma cu rezistenta, cu o vitejie vocala, un timbru transant, o dictiune acerba si o emotie penetranta”. Remarcate sint vocea „miraculos catifelata si profonda” a mezosopranei Marie-Nicole Lemieux in rolul Sfinxului si a lui Sylvie Brunet, o Jocasta „desiranta”. Pentru critic, mesajul umanist al operei enesciene este transmis printr-o „muzica deconcertanta, puternica, fara concesie, un discurs continuu ce nu se pierde in inutil si ale carui elanuri sint marcate de o intensitate permanenta, fara ca bogatia orchestratiei sa constituie vreun obstacol in transparenta tesutului sonor. Enescu nu se preocupa sa fie modern sau sa ramina in traditie: el paseste pe drumul lui, ghidat de sinceritatea sa”. Laudat este si Pinchas Steinberg, care „nu forteaza trasaturile si reuseste sa puna in evidenta culorile unei partituri in intregime in serviciul dramei, pe care o exalta cu un suflu nestins”.
Cronicarul lui „Le Monde” este pe aceeasi lungime de unda cind prezinta „Magistralul Oedipe al lui Enescu”. Conceptia scenica, ramasa in sarcina lui Stephane Roche, asistentul lui Nicolas Joel, este perceputa ca una conventionala si solidificata, de un hieratism ce intareste decorurile monumentale neoclasice si costumele de maniera antica. Marie-Aude Roux insista pe partitura „magistrala, hranita de Wagner si de muzica franceza”, fapt firesc, spune ea, din moment ce Enescu, care a facut din Franta cea de-a doua patrie a sa si se odihneste la cimitirul Pere-Lachaise, a studiat la Conservator cu Massenet si Faure, fara sa-si renege originile romane.
Premiera din Franta a stirnit ca arareori entuziasmul criticii, fapt ce nu poate decit bucura, la fel ca si perspectiva anuntata a reluarii montarii pe scena Operei din Paris, in 2009. Rezumind se poate spune ca, in ton cu titlurile si subtitlurile din „La Croix”, „Renasterea lui Oedipe de Enescu face senzatie la Toulouse”, cu o „partitura de o forta intensa”, o „distributie exceptionala, dar o punere in scena statica”. Printre rinduri se mai citeste doar o intrebare: este Oedipe o opera franceza?
In relatie cu Opera din Toulouse va semnalez si un interesant si amplu interviu acordat de mezzosoprana Viorica Cortez, publicatiei franceze online „ResMusica”. La peste 70 de ani, artista romanca, stabilita la Paris, scrie Hubert Stoecklin, redactorul publicatiei, „surprinde prin sanatatea sa de fier, energia si disponibilitatea ei fata de solistii vocali [ai claselor de masterat de la Lagraulet] si, mai ales, prin amabilitatea ei iesita din comun. Viorica Cortez aminteste, intre altele, momentul determinant in cariera ei, cistigarea premiului intii la Concursul vocal de la Toulouse, in 1964, si contractul primit imediat, la Opera Capitoliului, pentru a cinta in rolul Dalilei in opera lui Saint-Saens. „Mezzosopranele au o a treia viata” – raspunde artista la o intrebare despre proiectele ei, amintind ca va cinta in curind in Spania Le Dialogue des Carmelites si la Montpellier in 2009, intr-o creatie a compozitorului Valentin Villenave, opera Affaire Etrangere.