„Eleganta“. Este de fapt o pledoarie pentru eleganta ca mod de viata. Poate ca ar fi frumos daca astazi am incerca sa traim elegant. Numai ca pentru asta trebuie dorinta si preocupare, caci „eleganta este o frumusete care trebuie cucerita“ si, desi pare ca e lucrul cel mai usor din lume, „in dosul ei sta munca neobosita“.
Desi „te ispiteste cu pacatul, e o virtute“, desi multi alearga sa o cucereasca, „doar cei alesi au parte de dinsa“. Eleganta are „nume moale si feminin“, dar e deopotriva insusire barbateasca. Ea nu e ca frumusetea care striga pe strada sa fie remarcata, ci „iti invaluie intreg corpul ca o manta imparateasca nevazuta“. Eleganta e ceva veritabil (sau nu e deloc), prezenta ei nu se observa ca atare, caci nu e zgomotoasa, „nici nu are un aer de biruinta“. Si iata o definitie sublima, de tinut minte si de pus in colectia noastra de citate: „Eleganta umbla prin lume cu capul plecat: frumusetea rivneste la ceva, eleganta renunta la toate“. Iar cei care o confunda cu o insusire a imbracamintei sa nu uite ca nu isi pot cumpara oleaca de eleganta ca pe un dar de anul nou, nici nu pot sa si-o comande la croitor, caci acesta nu poate oferi decit moda! Iar moda e dusmanul elegantei, deci cum am putea s-o confundam cu dinsa, cind se stie de cind lumea ca „moda e necredintioasa“, adica ce i-a placut ieri, dispretuieste azi, ca o femeie de lume, capricioasa. La polul opus, eleganta e „o aristocrata serioasa si grava, ce rasare din radacinile trecutului“ si nu se lasa cucerita usor de ceea ce este nou. A fi elegant nu inseamna sa scoti din dulap haina cea mai buna sau cea mai noua, ci pe cea mai potrivita. Eleganta are adesea „aerul arogantei“, dar de fapt inseamna modestie. Ea nu doreste sa fie mai mult decit ceea este, ci mai putin. Oamenii eleganti nu sint niciodata indignati, ci doar surprinsi; in loc de a folosi cuvinte mari, sint mai degraba indulgenti. Ei spun, de pilda, „despre o minciuna ca este o gluma“, iar „despre tradare ca e o lipsa de tact“.
Ei nu sufera, ci sint „doar obositi“, nu sint prost dispusi, ci sint „doar rezervati“, nu sint inoportuni, „ci amabili“. Isi ascund stiinta din modestie si folosesc limbajul altora, din acelasi motiv. A face un lucru elegant inseamna a-l face fara urma de oboseala, tot asa cum ceva extraordinar este elegant doar pentru cei care nu vad in eleganta nimic extraordinar. Durerea elegantei nu e „asa de glasuitoare incit sa ofenseze pe cei prezumtiosi“, nici bucuria nu e „asa de impetuoasa incit sa-i supere pe cei negajiti“, intrucit eleganta „a inventat zimbetul in care plinsul si risul se intilnesc la jumatate de cale“. Iar acest zimbet ales inseamna, de asemenea, „dorinta si promisiune“, „intelegere si ertare“, „biruinta si triumfare“.
Si inca un sfat pentru cei care se straduiesc din rasputeri sa fie eleganti, luindu-si morga in serios chiar si atunci cind respira: „eleganta nu ia nimic in serios, nici macar eleganta“.