Fara sa constientizam, tiparele de imagine consumate in portii zilnice ne-au format reflexele de citire a mesajelor TV. Imaginea dominanta care se detaseaza din fluxul informational este cea a prim-planurilor, in care barbati si femei, de la personalitati politice la staruri media sau ale show-business-ului, ne spun povesti mai mult sau mai putin credibile. Folosirea prim-planului si a planului mediu se explica prin faptul ca rezolutia limitata a imaginii TV nu favorizeaza utilizarea planurilor de ansamblu sau generale, deoarece nu am putea pune in valoare detaliile.
Ne-am obisnuit si cu design-ul studiourilor pentru stiri, talk-show-uri sau divertisment. Daca, prin absurd, am gasi pe cineva care nu s-a mai uitat la televizor de doua decenii, acesta ar fi profund impresionat si „agresat” de o anumita dinamica a cadrelor, de multiplele straturi (layere) de text si imagine si de artificialitatea spatiilor create pe platourile de televiziune. Ambientul asemanator sufrageriei sau biroului de lucru a fost inlocuit cu unul minimal, in care sursele de lumina arhitecturala au un rol hotaritor, amintind de interiorul navetelor spatiale din filmele SF. Protagonistii emisiunilor TV stau de regula nu la birouri sau la mese, ci la veritabile pupitre de comanda cu un design futurist si care sint flancate de ecrane TV ce ne dau informatii greu de citit despre alte „culoare ale timpului” ce pot fi accesate cu ajutorul unei simple apasari pe telecomanda – un simbol al „puterii de apartament”. Apropo, ati avut si dumneavoastra „lupte aprinse” in familie pentru cistigarea puterii de a alege programul?
Televiziunea ne aduce acasa un folclor „usor de digerat”
Genericele si promo-urile dau identitatea vizuala a canalelor, in strinsa legatura cu specificul acestora. V-ati putea imagina promo-urile pentru canalele de stiri insotite de nocturnele lui Chopin? Nicidecum, spiritului rational, pragmatic de conectare continua la realitate, promovat de aceste canale pentru a induce ideea de obiectivitate si adevar, i se preteaza muzica filmelor western, si aceasta adaptata spiritului contemporan de cucerire a „desertului realului” definit de Slavoj Zizek. Canalele specializate pe stiri si analize economice au adaptat estetica programelor financiare de computer, de tip Excel, bazate pe cifre, grafice si structuri geometrice de baza, ca „haina vizuala” pentru identitatea lor. Acesta este de fapt un lucru firesc, deoarece ele se adreseaza unui public specializat, care la serviciu traieste in aceasta lume abstracta a statisticilor economice.
Televiziunea ne aduce acasa un folclor luxuriant, „usor de digerat”, care ne organizeaza indirect viata. Ramine ca noi, consumatorii de povesti electrice, sa fim atenti cu acest drog, aparent inofensiv, care incearca sa substituie trairile noastre adevarate. Din pacate, aceasta morala de final de articol nu a functionat si in cazul meu. Aseara, ca si in multe altele dinainte, am ajuns acasa obosit si am deschis televizorul adormind cu mina pe telecomanda… Nu mai tin minte nimic din ceea ce am vazut la televizor, dar intuiesc ca in „bulk”-ul memoriei mele au mai fost incluse niste fisiere…