Unele producții de televiziune au succes fără să existe o explicație clară a mecanismului declanșat în mintea consumatorului de media. Sau, dacă există, este ținută sub cheie, ca să nu fure concurența psihologia formatului și producțiile asemănătoare să nu aibă același rating.
Eu sunt un pasionat urmăritor al unei serii americane numite Pawn Stars. Un amanet care se ocupă cu antichități și în care intră deopotrivă vânzători, cumpărători și experți evaluatori. Aceștia din urmă ajută mult la stabilirea autenticității obiectelor și a valorii lor de piață. Ca telespectator, te pui pe rând ba în poziția vânzătorului, ba a patronului imperialist american care vrea să facă profit maxim, dar în același timp să nu îl păcălească pe bietul proprietar de vechitură. Adică, după o corectă evaluare, îi aruncă o propunere de preț din aia de îți vine să spargi televizorul, dar îi și explică faptul că revânzarea va dura mult și va presupune costuri și taxe către stat, moment în care îți vine să țipi la vânzător că ce, acum ai pretenția să te îmbogățești din tinicheaua asta pe care ai găsit-o în pod? Îmi place mult felul în care emisiunea te face să sari de multe ori dintr-o barcă în cealaltă și cred că, într-o oarecare măsură, mi-a îmbunătățit abilitățile de negociere.
Am fost recent în Piața Nicolina să casc ochii la niște puieți de meri altoiți. Pe ai mei din curte i-am lăsat necurățați acum vreo cinci articole și nu mai sper să văd mere pe ei. Undeva în colțul sudic al pieței stătea o doamnă în vârstă, căreia în jargonul comercianților i se zice mamaie. Vindea niște ouă mari, pe a căror etichetă scria de gâscă, 8 lei. Recunosc că m-a intrigat oferta, fiind o marfă destul de rară, îmi doream mult să le cumpăr, dar nu am vrut să las asta să se vadă pe fața mea. Am întrebat dacă sigur sunt de gâscă, fiindcă puteau fi de la o rață cu continență slăbită. Mamaia a intrat în războiul negocierii cu afirmația că nu deține rațe în bătătură. Te superi dacă chem un expert evaluator? Ne va spune dacă sunt sau nu sunt de gâscă, apoi vom discuta despre preț.
Alo, draga mea, sunt la piață și n-o să-ți vină să crezi ce am găsit: ouă de gâscă, sau cel puțin așa pretinde o mamaie că ar fi. Crezi că poți veni până aici să confirmi autenticitatea lor? M-a pus să-i descriu telefonic aspectul mărfii, să le pipăi și să le miros, apoi a concluzionat că sunt ouă de crocodil și că sunt un pierde-vară pe care nu se poate baza nici măcar să cumpăr niște puiet de măr altoit. Român din fire, nu i-am spus mamaiei ce vindea de fapt, pentru a nu-i da idei de a crește prețul. Am luat 10 ouă de crocodil cu 80 de lei, iar acasă experta a râs de mine o săptămână.