Sufăr de perfecționism. Specialiștii spun că asta se trage dintr-o copilărie în care părinții pun foarte multă presiune pe tine în ce privește rezultatele școlare. Dacă nu luam zece, îmi era groaznic de frică de momentul în care urma să fiu întrebat despre note. Asta sapă în încrederea de sine și duce la dezvoltarea unei mari frici de eșec. Ajungi fie să nu faci nimic, fiindcă e greu să greșești nimicul, fie să iei la pilă cele mai minuscule detalii, ca să te siguri că nu are lumea ce critica.
Din cauza perfecționismului, evit să-mi fac hobby-uri, fiindcă le-aș transforma în obsesii. Mă gâdilă ideea de a pescui. Natură, o pălărie de soare, scăunel și maximum două undițe, una la mămăligă și cealaltă la râmă. Dar dacă mă vede careva și zice că nu e bună rețeta mea de mămăligă, mor.
Să mă fac pescar amator ar însemna să ajung să am o remorcă plină cu scule, sute de tipuri de momeli, lansete din toate materialele posibile și toate lungimile. Aș încerca să concesionez peticul de pământ pe care stau, l-aș nivela, aș construi pe el o mică baracă pentru care trebuie angajat paznic în zilele în care lipsesc.
Am vrut să-mi cumpăr bicicletă. Una mică, fără mari pretenții tehnice, pentru strecurat prin traficul urban. În drum spre magazin, au apărut gândurile negricioase. Mă fac de râs cu o bicicletă mică, îmi trebuie o cursieră, cu care e musai să concurez în cât mai multe competiții. Mă vedeam terminând Turul Franței pe locul doi, spre dezamăgirea părinților. Eternul învins care probabil ar fi ajuns și la închisoare în urma altercației cu niște jandarmi veniți să mă convingă să încetez greva foamei pe care sigur aș face-o în fața prefecturii pe motiv că de ce nu sunt destule piste de ciclism în oraș. Nu mi-am cumpărat bicicletă.
Stând la curte, mi-ar fi util un turbojet. Niște șampon auto într-o găleată, o perie moale cu coadă și în zece minute mașina ar arăta ca nouă. Dar dacă nu este destul de puternic jetul, rămâne o insectă lipită pe capotă și cineva observă? Mor. Probabil aș ajunge să construiesc un stand de spălătorie auto profesională, cu lance separată pentru spumă activă și fosă septică cu sistem de epurare și reciclare a apei, pentru care aș cere aviz de mediu. Și, dacă aș observa cea mai mică neregulă, mi-aș face singur reclamație, fiindcă nu suport poluarea. Prefer să consider că a avea mașina prăfuită este de fapt starea de normalitate. Uneori mă apucă teama că cineva îmi va spune că mi s-a murdărit praful. Atunci îl adun cu o perie fără coadă, îl spăl, îl usuc, îl macin și îl așez din nou pe autoturism.