Tot mai multe cărți încep să fie traduse cu ajutorul AI, scrie „Le Figaro“ într-un articol, apărut în numărul din 27 mai, dedicat traducătorilor, actorilor specializați în dublaj și celor ale căror meserii încep să fie tot mai amenințate de noile tehnologii.
„Le Figaro“ citează declarații ale unor traducători care lucrează pentru edituri din Franța și care, în ultimele luni, fie au pierdut contracte de traducere în favoarea utilizării IA, fie le-au fost propuse „contracte pe bani puțini, schimbându-se statutul de traducător cu cel de prestator de servicii“. „Mi se cere acum să editez pe margine texte care au fost traduse în prealabil de o mașină“, explică unul dintre aceștia.
Publicaţia spune că această situație a apărut în lumea editorială de mai multe luni, dar a vorbi despre ea public este încă tabu: „Unii editori descoperă arta ambivalenței, fiind prinși între datoria de a apăra valoarea și prestigiul asociat meseriilor de traducător și interpret vocal, și tentația de a experimenta tehnologii de IA din ce în ce mai performante. În speranța de a realiza câteva economii“.
„Le Figaro“ explică faptul că, în Franța, pentru un roman de 400 de pagini, care necesită cinci până la șase luni de muncă, un singur traducător poate câștiga până la 10.000 de euro brut. Dacă avansul este acoperit și vânzările depășesc așteptările, acesta va primi, de asemenea, o comision de 1% pentru fiecare carte suplimentară vândută. În ce privește traducerea operelor literare, folosirea IA pare a fi, cel puțin deocamdată, exclusă. „În contractele redactate de editurile anglo-saxone, este specificat foarte clar, de mai bine de șase luni, că traducerile trebuie să fie făcute de oameni și nu de mașini“, spune Anne Michel, șefa departamentului de literatură străină a editurii Albin Michel. „Se poate cere traducătorului, în contractul său, să informeze editura dacă va lucra cu o mașină“, explică Olivier Mannoni, foarte apreciat traducător din limba germană și fondator al Școlii de Traducere Literară (ETL).
La rândul său, Asociația Traducătorilor Literari din Franța (ATLF) speră să obțină în curând adăugarea unei clauze în contracte care să garanteze că IA nu va fi folosită de editură pentru o pre-traducere.
Dacă literatura, care reprezintă mai puțin de 10% din producția editorială anuală în Franța, pare momentan protejată, scrie publicația franceză, „unele edituri încep să se îndrepte spre instrumente de traducere precum DeepL pentru lucrări unde traducerea lasă mai puțin loc pentru interpretare“. Multe edituri, contactate de „Le Figaro“, nu au vrut să răspundă la întrebarea dacă folosesc sau nu IA, dar altele nu ascund faptul că noile tehnologii sunt deja puse la lucru. De exemplu, magnatul benzilor desenate, Média-Participations (care deține trei dintre cele mai prestigioase edituri specializate în BD, Dupuis, Dargaud, Le Lombard), a integrat, de exemplu, Geo Comix, un program conceput pentru „a simplifica procesul de traducere a benzilor desenate, manga sau webtoons“. „Cu câteva clicuri, acesta traduce texte în mai multe limbi și le integrează în bule adaptate. Ceea ce facilitează, de asemenea, cedarea drepturilor în străinătate“, scrie „Le Figaro“. În ceea ce privește piața webtoon, benzi desenate digitale concepute pentru smartphone-uri, slujbele traducătorilor sunt deja afectate. „Unii editori aleg traduceri de mai proastă calitate, dar la costuri reduse“, declară un profesionist.
„Le Figaro“ scrie că s-a ajuns într-un moment în care „timid, unele facultăți se pregătesc pentru această nouă realitate“, dând exemplu Elveția, unde profesorii introduc cursuri de posteditare, „care îi învață pe studenți cum să retușeze textele traduse automat de IA“.
Nici piața audiobookurilor nu scapă. De exemplu, compania britanică DeepZen promite editorilor să reducă de zece ori timpul de producție al unei cărți audio și de patru ori costul de concepere. Pentru a produce versiunea audio a unei cărți de 250 de pagini, explică „Le Figaro“, sunt necesare de obicei aproximativ zece ore de înregistrare în studio cu un actor. „Acestea sunt în general împărțite în trei jumătăți de zi de lucru, la care se adaugă apoi timpul dedicat montajului și mixajului.“ Cei de la DeepZen susțin că folosesc o bază creată prin înregistrarea vocilor mai multor actori, cărora li s-a cerut să exprime o paletă de emoții diferite. „Am semnat un acord de licență cu toate vocile pe care le utilizăm“, asigură directorul general, Taylan Kamis. „Plătim redevențe de fiecare dată când folosim vocea pentru un proiect.“
Serviciul online Audible, aflat în portofoliul Amazon, oferă deja peste 40.000 de cărți audio ale căror voci sunt generate de IA. Deși acest serviciu este disponibil momentan doar pentru autorii care se autoeditează pe platformă, Amazon speră să atragă și edituri. „Pentru ca vocile cărților audio să nu fie furate, editorii cer partenerilor lor să ia măsuri ca acest conținut să nu fie destinat alimentării unei IA“, explică Laure Saget, președinta comisiei de carte audio a SNE (Syndicat national de l’édition). „Acest lucru poate fi inclus sub formă de clauză în contracte de opt luni încoace.“
În acest peisaj, nu e de mirare că profesioniștii se tem pentru viitorul lor. „Fie că este vorba de cărți audio, de domeniul cinematografic, de documentare sau de publicitate. Am înțeles foarte repede că interpretarea și dublajul vor fi amenințate de IA“, declară producătorul și specialistul în dublaj Stephan Kalb, membru al biroului asociației Les Voix și purtător de cuvânt al federației United Voice Artists. „Cu atât mai mult cu cât companiile tehnologice au recoltat de foarte mult timp, în mod ilicit, o mulțime de date vocale pe care acum le folosesc.“
Toți par a fi de acord că profesioniștii din aceste domenii trăiesc un moment de răscruce și că viitorul este greu de prevăzut. Pe moment, ei speră doar că în următoarele luni, cel puțin în Franța, va fi redactată „o doctrină comună în fața IA“, care nu va presupune interzicerea (considerată imposibilă) a acestor tehnologii, ci mai degrabă viața alături de ele.
În același timp, se așteaptă, conform „Le Figaro“, primele acțiuni în justiție împotriva giganților IA, fiindcă editorii suspectează și, probabil, pot aduce argumente în justiție că toate aceste firme au folosit ilegal conținut editorial pentru a-și antrena inteligențele artificiale.