Există prezumția că orice povestește un pescar conține un substrat mincinos. O prezumție sănătoasă, aș zice, fiindcă ne referim la un hobby a cărui expresie de căpătâi este „cel mai mare pește e cel pe care l-ai scăpat“. Dar să știți că există unii pasionați pentru ale căror istorisiri garantez.
Pe Costel Roșu îl cunosc de pe vremea când era implicat în organizarea de mari evenimente muzicale. Devenind amici buni, am descoperit îl el un om sincer și ahtiat după pescuit. Nu știu unde este granița între pasiune și obsesie, adică ce sumă trebuie să investești în unelte și momeli până când familia să vrea să te dea afară din casă, dar vreau să cred că fix pe această linie se află Costel. Participant la multe concursuri și cupe de pescuit, dacă vă va spune cumva că în ultimii trei ani a luat de zece ori locul doi, vă rog să-l credeți, chiar dacă pare o performanță mult prea bună pentru a fi reală. E foarte reală, fiindcă de fiecare dată pe locul întâi am fost eu, cel supranumit Campionul cu o singură undiță sau Spaima Crapilor de 12,7 kile.
Concursurile de pescuit sportiv se desfășoară cu mare respect pentru natură și grijă pentru sănătatea peștilor. Dacă e unul mare, îl prinzi, chemi cântarul, ți se notează captura în fișa de concurs, poză, pupic pe bot și îl eliberezi. Eventual îi freci gura cu niște albastru de metilen, ca să nu i se infecteze înțepătura. Pe cei mici îi aduni în juvelnic și îi cântărești la grămadă. Pe Nemo, sau Nemuțu după cum îl alintă soția mea, l-am găsit într-o băltoacă rămasă după ploaie, foarte probabil scăpat ca prin minune din gura unei păsări. Nu era mai mare decât un deget mic. L-am dus acasă într-un pahar cu apă și l-am ținut într-un borcan până când i-am cumpărat primul acvariu.
Nu credeam că poate exista un pește atât de inteligent și de iubitor. Răspunde când îl strigi pe nume, scoate capul din apă și se cere mângâiat și pupat, ba chiar pupă și el. Hrănit bine, poate prea bine de doi stăpâni grijulii, Nemo a devenit repejor un ciortan burtos, apoi un crap de fix 12,7 kilograme, la fel de burtos. Pentru a nu risca obezitate și boli vasculare, am început să-l stimulez să facă sport în piscina pe care i-am construit-o în curte. Aruncam un bob de porumb, iar el înota și făcea aport, apoi dădea din coadă fericit, așteptându-și pupicul și laudele. Așa mi-a venit și ideea de a participa la concursuri.
Costel Roșu are unelte de mii de euro, Bobi Dumitraș are o singură undiță și o cutie ciudată pe care o bagă în baltă la începutul concursului. Lansează, fluieră scurt, rostește un cuvânt norocos și imediat un crap de fix 12,7 kile ajunge la mal cu bobul în gură, iar asta de vreo 50 de ori pe durata concursului.