La ora la care înșir aceste rânduri tocmai s-a terminat proba scrisă la matematică din cadrul examenului de capacitate, căruia oamenii cu cravate îi zic Evaluarea Națională. Absolvenții de gimnaziu și-au strâns deja părinții în brațe, pentru a le opri tremuratul de spaimă. Mulți dintre ei sunt cu un pas mai aproape sau cu trei mai departe de a-și vedea copilul admis la liceul ăla bun, aflat în celălalt capăt de oraș.
Cafeaua de dimineață o beau aproape în totalitate. Aproape, fiindcă stând cu ochii pe presa online uit uneori traiectoria corectă a mâinii spre gură și reușesc să pătez tricoul. Azi citeam chiar despre subiectele la matematică, despre care unii profesori afirmau că au fost de dificultate medie. În josul paginii erau afișate chiar respectivele exerciții și probleme. Precum un nene la care ajunge mingea șutată greșit de un copil simte pornirea de a face două jonglerii înainte de a o returna micuțului, mi-a venit ideea de a rezolva aceste probleme și exerciții de nivel gimnazial. Să vad și eu pentru ce cheltuie unii părinți bani și timp cu meditațiile. Subiectul unu, șase exerciții de aritmetică în sistem grilă cu patru variante de răspuns, adică patru profesori care le-au elaborat nu s-au putut pune de acord . Cât face 8+14:2? Ăsta e tipul de întrebare care naște discuții, certuri și amenințări pe rețelele de socializare și de multe ori câștigă majoritatea mai vocală, cea cu răspuns greșit, dar cu principii sănătoase. Am împărțit apoi am adunat, obținând rezultatul 15, pentru care probabil aș fi fost persiflat de mulți deținători de adevăruri matematice alternative. Apoi un album care costă 200 de lei s-a ieftinit cu 20%, iar eu cu logica mea am scăzut 20 din fiecare sută, rezultând că albumul face acum 2×80 adică 160 lei, dar tot scump mi se pare, în contextul în care Comedie Amăruie de la Fără Zahăr costă 50.
Am trecut ca prin brânză prin întreg subiectul de aritmetică și prin primele patru probleme de geometrie, la a cincea rupându-mi dinții într-un cerc în care latura AB era diametru, raza era de 6 centimetri, iar un punct B se plimba bezmetic pe cerc, până când s-a oprit, formând un unghi BAC de 30 de grade. Află, dragă Bobi, lungimea coardei BC. Păi n-o aflu eu? N-o aflu, fiindcă oricâtă geometrie mi s-a părut că am ținut minte, nu era destulă. Știam că bezmeticul punct B determină cu diametrul triunghi dreptunghic, apoi beznă în capul meu. Uitasem teorema unghiului cela de 30 de grade conform căreia cateta opusă are jumătate din lungimea ipotenuzei, în cazul nostru dublul razei, adică coarda era fix cât raza, adică șase. A sunat mama la un profesor bun din Dorohoi, de miercuri mă duc la meditații.