Aici se vede cum, in 27 august 2006, pe o straduta din cetatea Aigues-Mortes de la gurile Ronului, in timpul sarbatorii Saint Louis, un trubadur cinta povestea de dragoste si moarte a lui Jaufre Rudel, acompaniat de un mic grup de muzicanti, ca in veacul al XII-lea. Stau si-i asculta o puzderie de turisti, dar si parte din bastinasi, costumati (toata suflarea, de la copii la batrini) ca acum 800 de ani.
Aici se vede cum, in Place du Forum, in dreapta cafenelei Van Gogh, zugravita in galben exact ca pe vremea cind genialul traia si picta la Arles, in dupa-amiaza de 23 august, in toiul Saptaminii orasului, rasare acest pian alb pe roti de cauciuc, tras pe strazi de un clovn care n-a mai intrat in poza. Intre zecile de nebunii nascocite ca oamenii sa simta ca e sarbatoare am gustat din plin jazzul cind zglobiu, cind trist, pe care-l cintau ca la New Orleans cei doi tineri frumosi si talentati.
Aici se vede cum noi cinci, Janusz, Delia, eu, Mei si Mehdi, ne intoarcem cu fata spre un fotograf necunoscut, ca sa nu lasam fara urma nepamintul ceas din dupa-amiaza de 29 august, trait in tacere linga ruinele castelului din Lacoste, loc de refugiu si nebunie pentru Sade.
Despre ce cautau impreuna prin Luberon traducatorul lui Proust, Flaubert, Celine in persana, traducatorul lui Deleuze in poloneza, traducatoarea lui Camus in chineza si cele doua traducatoare ale lui Roland Barthes in romana, ati aflat in numarul trecut si nu se vede in fotografie.