Are si foaie albastra la el, de model. Dar nuanta nu e de gasit nicaieri, iar el o sa plece acasa, iar nevasta-sa nu o sa mai vrea sa mearga la petrecere, o sa spuna ca nici nu s-a obosit sa-i caute, ca ce-i pasa lui de cum arata ea, pentru ca oricum se uita dupa altele mai tinere, si chiar daca ar fi avut rochia albastra tot s-ar fi imbatat ca porcul, ca anul trecut, desi ii spusese ca n-o sa puna pic de bautura in gura, nici batut.
Copilul cu urson isi doreste o trotineta, dar taica-su il imbie cu o masinuta, un pistol, ceva, ca el n-are bani de trotineta, si ce-ti trebuie trotineta in mijlocul iernii, cind strazile sint asa cum sint, numai gropi, nici n-ai unde sa te mai dai linistit cu trotineta, si-apoi nimeni de pe scara nu are trotineta, toti au masinute si pistoale, ce-mi pasa mie ca tu nu vrei sa ai o alta jucarie decit ei?, in plus parca te vad cazind de pe trotineta, iti julesti genunchii, rupi hainele, vii acasa zbierind si eu nu mai am bani si de alte haine, eu la vremea mea ma jucam in praf si impingeam o roata de carucior pe drum, nu plingeam dupa trotinete.
Femeia in doliu nu intelege de ce atita bataie de cap sa-ti cumperi haine si alte porcarii, cind poti muri ca prostul. Cazi din caruta si te calca pe cap calul.
Batrinul de colo a vazut multe la viata lui, dar nu-si putuse inchipui niciodata ca o sa calce intr-o zi pe asemenea scara, parca ar fi scara lui Iacob…
Da, ar fi o chestie, isi inchipuie el, ca scara lui Iacob sa fie rulanta, ca-n desenele animate cu Tom si Jerry. Te urci pe ea si te cara direct in ceruri. Desigur: lumea-i ultramoderna, scara lui Iacob e musai acum rulanta, cu toate facilitatile, iar fiinta continua, cu oameni unul in prelungirea altuia, cap de picioare, cap de picioare, urca sau coboara si se varsa direct in lumea de dincolo, in asteptarea Judecatii de Apoi.