Thomas Nagel, autorul articolului, isi exprima clar dezacordul fata de “euforia reductionista” a celor care vad constiinta si subiectivitatea ca tinind exclusiv de activitatea creierului.
Nu poti reduce constiinta la o simpla functie a mintii asa cum pui egal intre apa si H20. Aducind in discutie caracterul subiectiv al experientei, Nagel isi invita cititorii sa incerce sa se puna in pielea unui liliac. Concluzia e ca nu poti sti decit cum e sa fii liliac cind esti, de fapt, om. Imaginatia e limitata de propria situare in lume. Stam des agatati de o creanga, cu capul in jos? Ne place sa zburlim parul bogat al unei femei la apusul soarelui, printre blocuri? Evitam copacii din cale cu ajutorul ecolocatiei? Daca raspunsul e nu, atunci nu numai ca nu sintem lilieci, dar nici nu stim cum e sa fii unul. Nagel ne asigura insa de urmatorul lucru (atentie, traducerea e enticlopedica!): “Certitudinea faptului ca nu ne putem astepta sa realizam vreodata in limbajul nostru o descriere detaliata a fenomenologiei martiene sau liliece nu ar trebui sa ne faca sa respingem drept lipsita de sens afirmatia potrivit careia liliecii si martienii ar avea experiente intru totul comparabile in ceea ce priveste bogatia detaliului cu experienta noastra”.
Daca inca mai sinteti aici si n-ati plecat, iata o serie de intrebari perfect legitimate de argumentele lui Nagel (si de bogatia experientelor din jurul nostru): cum e sa fii umbrela?; cum e sa fii gindac? (de fapt, cineva s-a gindit deja la asta); cum e sa fii un mar stricat?; cum e sa fii viermele din mar?; cum e sa fii parbriz?, cum e sa fii otrava?, cum e sa fii cirtita? Dar, mai ales, cum e sa fii cuvintul “cirtita”? In final, Enticlopedia va doreste mult succes la dezmortirea articulatiilor ruginite ale imaginatiei.